am pasit pe alte carari: feminYIN TV . . . de Cristina Simincianu Cine nu are un intelept sa isi cumpere! E o vorba din batrani. Eu am fost norocoasa si binecuvantata sa cunosc o serie de oameni extraordinari in aceasta viata. Unii dintre ei au fost o sursa inepuizabila de intelepciune, de incredere, de suport, de inspiratie si de motivatie. Cativa dintre ei, foarte putini la numar, au stat alaturi de mine si m-au sustinut exact cand nu o facea nimeni, cand nimeni nu credea in mine, (sunt recunoscatoare pentru acest lucru), -au fost alaturi de mine cand nici macar eu nu mai credeam in mine, pentru ca au vazut ceva in mine, ceva ce nici macar eu nu vedeam in mine la vremea respectiva. Si din mai multe motive, cumva, au devenit stalpii existentei mele, mi-au devenit mentori prin invataturile pe care mi le-au oferit constant, cu rabdare, pe parcursul unor ani indelungati. Exista cativa oameni care merg cu mine oriunde in lume, prin ceea ce mi-au daruit, ei sunt prezenti cu mine in spirit prin valorile pe care mi le-au insuflat. Cuvintele lor rasuna din cand in cand in urechi si ma incurajeaza sa continui intr-un fel sau altul sa fac ce ma inspira, ce ma atrage, ce iubesc, ce ma chiama, ce imi este destinat mie. Acum ma refer la cineva care mi-a sculptat existenta, mi-a slefuit fiinta in nenumarate feluri din 1998 incoace, care nu o singura data mi-a oferit din intelepciunea si experienta sa de viata. Ne intalneam pe 11 Iunie, nu, nu! . . nu ziua! ci straduta din spatele mitropoliei, la institutul de cultura Nicolae Balcescu. Ne intalneam de doua sau trei ori pe saptamina. Nu, nu era o intalnire amoroasa, desi in timp relatia a devenit una speciala, de suflet. Ne-am intalnit asa vreo opt ani. Pentru antrenament. Doar pe timpul verii nu ne vedeam, luam pauza. Ne-am vazut in cadru unor clase, unor cursuri colective, precum si o buna bucata de vreme in particular. Si in cursul acestor antrenamente el vorbea mereu in metafore si in pilde, se exprima plastic. Era asa ca in Karate Kid: "Wax on, wax Off!" Nu prea intelegeam eu ce vroia el sa spuna mereu. E vorba de sensei-ul meu, Costin Mihaila. Spunea mereu: "Domnisoara Cristina, unde va grabiti asa? Opriti-va si mirositi trandafirii!" Curios lucru ca ales sa imi spuna fix asa ceva, el habar nu avea cat de mult iubesc eu trandafirii, ca trandafirul este floarea mea preferata, ii iubesc in mod special pe cei rosii. Si chiar ma enerva, uneori, mi se parea ca vorbeste prea mult in pilde si chiar fara noima si sens, eu eram acolo "sa dau la sac", sa ma antrenez intens si el ma tinea la povesti, cel putin asa mi s-a parut o vreme indelungata. Nu intelegeam ce vrea sa spuna. Pur si simplu nu eram pregatita pentru lectiile lui in plan subtil. Spunea o multime de lucruri si asupra metaforelor si pildelor lui am sa revin altadata. L-am mentionat azi pentru ca tot el imi spunea adesea: "Domnisoara Cristina, mergeti pe alte strazi! " . . . si despre acest lucru este aceasta nota. Mi-a luat ani de zile sa ma prind la ce se referea, mult dupa ce am incetat antrenamentele cu el, sensei nu mai preda, altfel probabil as fi continuat si in ziua de azi antrenamentul, (ma intreb cum ar fi fost adesea sa nu ma opresc, dar nu a fost sa fie asa, se pare). Aceasta metafora m-a facut sa alerg un maraton de la Nisa la Cannes, nu as fi crezut niciodata ca eu voi alerga vreun maraton, nu mi-a placut sa alerg niciodata. Dar am visat tot timpul la Coasta de Azur, am vizitat-o de cateva ori, de vreo doua ori pentru dans, insa tot ma chiama sa ma intorc la ea, si vorbele lui sensei continua sa rasune in urechi: "Domnisoara Cristina, mergeti pe alte strazi!" Si am mers, nu ma intreba pe unde, pe care strazi, pentru ca nu as sti sa iti spun, pot sa iti refac traseul parcurs; nu pentru ca l-as sti, ci pentru ca il am pe tricoul de maraton, nu pentru ca as tine minte numele strazilor si pe unde am umblat, chiar ma gandeam atunci ca eu tot timpul ma pierd, cum o sa ma tin eu de traseu cand nu am fost niciodata pe acolo, dar asta in alta poveste, nu are loc aici, in aceasta istorioara. Vino o vreme cand trebuie sa dai inapoi cate ceva din ceea ai primit, intr-un fel sau altul, vine o vreme cand nu mai poti sa taci, pentru ca este ceva ce clocoteste in tine, vine o vreme cand e timpul sa indraznesti sa faci ceva nou, sa iti deschizi propriul canal de comunicare, pentru ca simti ca ai ceva de oferit lumii intregi, simti ca este ceva ce te misca, mai puternic decat tine, ceva care iti cere sa faci lucruri diferite, sa explorezi noi orizonturi, sa te reinventezi si sa te deschizi lumii, sa te deschizi catre noi aventuri si oportunitati. A sosit timpul pentru noutati! . . . Am amanat, am ezitat, am evitat . . . pana cand s-a intamplat. Vine o vreme cand simti ca e cazul sa faci ceva nou, sa te exprimi altfel, sa incerci ce nu ai mai incercat, sa faci ceea ce spunea un om intelept: sa mergi pe alte strazi! Am pasit pe alte carari, am lansat un canal dedicat femeilor interesate de dezvoltare personala si spiritualitate, femeilor ambitioase care isi doresc mai mult de la ele si viata lor, femeilor care isi doresc un impact important in comunitatea lor, femeilor care isi doresc sa fie vizibile, auzite, sa fie remunerate satisfacator si care isi doresc sa fie un catalist pentru schimbare: feminYIN TV . . . . Mai jos e primul episod : Ne vom vedea si auzi si aici pe feminYIN tv cu idei, sugestii si sfaturi practice care sa te scoata din impas uneori, sa te inspire, sa iti insufle curaj, sa te motiveze, sa iti raspunda la o serie de intrebari uneori. P.S. Pe sensei il gasesti pe www.samuraiclub.ro/ P.P.S Daca il vei intreba de "Domnisoara Cristina", inca imi spune asa, o sa iti raspunda : "Domnisoara Cristina este o forta!", asa imi spunea si mie constant, pe langa multe altele, insa eu la acea vreme nu il credeam, nu intelegeam de ce si nu pricepeam ce vedea el in mine. Acum stiu si nu mai am nici o urma de indoiala. La vremea respectiva nu exista facebook si nu ne faceam atatea poze, din pacate nu am nici un fel de imagini din perioada respectiva. Au fost ani de zile fara fotografii. despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie.
0 Comments
de Cristina Simincianu "Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rau, ci de cei care privesc fara sa faca nimic", spun unii in mediul virtual ca ar fi spus. chiar Einstein , (nu stiu daca toate citatele din mediul retelelor sociale sunt reale, si nu cumva atribuite unor nume devenite celebre, unora pe care omenirea ii considera genii). Adeseori vorbesc de visare si te incurajez sa visezi si sa indraznesti sa crezi in tine si in visul tau. Insa, visare sau nevisare (cred ca am inventat un cuvant nou, nu il gasesti in dex) nu sunt total rupta de realitate! Si nu cred ca trebuie sa ne uitam peste granite sa vedem ce se intampla in lume, desi vedem tot felul de dezastre si razboaie, in orice directie ne-am uita, ci mai degraba sa ne uitam aici la noi in gradina, si vom constata ca ceea ce am tot spus de o buna bucata de vreme e cam adevarat: politicieni nostri nu sunt interesati de binele nostru, sa ne mearga noua mai grozav, sa avem noi salarii mai mari, sa traim mai frumos, etc. . . . politicieni nostri au alte interese, proprii si ne sfideaza privindu-ne in ochii, fara jena. Este un fenomen extins la scara nationala: in fata ies cei care au tupeu! Si cam atat! . . . Nu este amuzant deloc, nu e de ras sub nici o forma! Este timpul sa deschidem ochii! Nu e de mirare ca in Romania traiul este asa cum este, nu e de mirare ca in orasele tarii nu sunt locuri de munca si tinerii pleaca adesea in strainatati pentru a isi face un rost in aceasta viata, nu e de mirare ca ramanem fara paduri, cu acordul unora in sus-pusi, care inchid ochii si isi cresc contul bancar, nu e de mirare ca muntii nostrii sunt defrisati in timp ce marea majoritatea isi petrece timpul in fata televizorului amuzandu-se cu emisiuni de calitate indoielnice, nu e de mirare ca pamantul romanesc se vinde pe nimic strainilor si o sa ramanem fara nimic, pentru ca noi l-am vandut pe doua parale si altii, de regula straini, se imbogatesc exploatandu-l. Am vazut ce a facut clasa politica, am urmarit cum s-a distrus industria, am vazut cum au disparut paduri seculare si am vazut cum s-au nascut milionari din afaceri cu statul pentru ca politicienii nostrii au alte interese . . . ei sunt acolo pentru ei! Este timpul sa deschidem ochii! Este timpul sa indraznim! Traim vremurile acestea pentru ca noi femeile ne-am ascuns si am tacut, traim vremuri grele pentru ca noi femeile i-am lasat doar pe ei barbatii sa faca reguli, legi si sa conduca. Traim o criza a umanitatii, aici la noi, precum si in afara, pentru ca exista un dezechilibru profund intre masculin si feminin. Femeile nu sunt atat de vizibile precum barbatii, vocile femeilor nu se fac auzite peste tot, in fapt sunt zone si spatii socio-economice in care nu se aud deloc, in care femeile sunt practic inexistente. Daca ai copii si iti pasa de viitorul lor nu poti sa te mai ascunzi de frica, nu poti sa taci in continuare si sa ii lasi pe altii sa decida pentru tine cum va fi viitorul. Daca nu ai copii, gandeste-te bine, poate nu ai acum, dar vei avea peste cinci ani, sapte, zece ani, dar ii vei avea, si lucrurile trebuie sa schimbe. Gandeste-te unde vrei sa traiasca copii tai: langa tine, la cateva strazi distanta de casa ta, multumit cu locul sau de munca? . . . sau in Italia, Spania, Gemania la cules . . . diverse? Noi suntem #schimbarea, dar pentru a vedea o schimbare cat de mica, trebuie sa indraznim chiar noi sa ne facem vocea auzita, sa devenim vizibile peste tot, sa ne conducem viata exprimand feminitatea proprie in tot ce intreprindem, sa indraznim sa spunem ce avem de spus, sa ne oferim serviciile si sa facem fiecare o diferenta in aceasta societatea, fiecare acolo unde este, fiecare in locul sau, dovedind fiecare priceperea, talentul si harul pe care fiecare femeie il avem si impartasind darurile proprii lumii cu integritate, cu autenticitate, cu seriozitate, cu profesionalism, cu etica si conduita morala exemplara! Fiecare poate fi un exemplu si o sursa de inspiratie pentru cei din jur, dar trebuie sa faci un pas in fata si sa indraznesti pentru a vedea cu adevarat o schimbare . Noi femeile putem face o diferenta in societatea actuala daca ne facem simtita prezenta, daca devenim vizibile si prezente, daca indraznim sa ne sustinem punctul de vedere, daca avem curaj sa incepem acea afacere, daca suntem dispuse sa oferim servicii extraordinare, si daca suntem dispuse sa facem acest lucru fara sa mintim, sa manipulam, sa ne fabricam o imagine, daca suntem dispuse sa incetam sa ne ascundem de frica ca vom fi judecate, ridiculizate sau ranite in vreun fel. Te intrebi cumva : "Bine!, Bine! . . . si ce propui?" Propunerea mea este sa avem curajul, noi femeile fiecare in felul ei sa facem o diferenta, fiecare in locul in care este. Propun ca acele femei cu idei indraznete sa nu mai ezite si sa nu se mai ascunda, poate ideea sa poate genera locuri de munca, fiecare poate conduce prin propriul exemplu cumva, exact acolo unde se afla, fiind in fiecare zi mai buna. Intentia mea nu este sa duc nici o discutie in sfera dezbaterilor politice, ci sa subliniez ca nu o singura data politicieni ne-au inselat asteptarile, iar noi daca ne asumam putem face o schimbare intr-un fel sau altul. Dureros este ca in fata ies cei cu tupeu enorm, in timp ce cei cu principii si valori reale si sanatoase nu indraznesc. Este valabil pentru ambele sexe, si pentu barbati si pentru femei. Dar, cu riscul de a ma repeta, o spun din nou: noi femeile putem face o diferenta reala in societatea actuala daca ne implicam mai mult. Daca ne asumam feminitatea proprie cu tot ce vine ea la pachet, fara frica. Pana la urma gura lumii e sloboda! Ai de gand sa lasi judecatile "de valoare" ale altora sa iti dicteze cum sa iti conduci existenta? Ai de gand sa lasi criticile si frustrarile unora sau altora sa iti contureze modul in care iti exprimi tu feminitatea proprie? Ai de gand sa lasi minti inguste, care nu iti inteleg viziunea si nu iti vad valoarea, nu vad lumina ta pentru ca sunt prea prinse in bezna propriului intuneric; ai de gand sa lasi minti inguste sa iti defineasca conceptele, sa iti submineze autoritatea, sa iti spulbere stirbeasca increderea, sa iti stirbeasca creativitatea? Cu riscul de a ma repeta uneori voi spune si lucruri neplacute in ideea de a trezi ceva, o emotie, o reactie. Nu putem face o diferenta daca inchidem ochii si nici daca privim si admiram floricele si cerul albastru, daca ne uitam numai in anumite directii. Nu putem sa facem o schimbare in nici un fel daca evitam un subiect neplacut, nu il confruntam de frica (diverse frici, sunt mai multe) sau ne ascundem. Este timpul sa deschidem ochii, toate, altfel copiii nostri peste putina vreme s-ar putea sa ne intrebe "Mama, ce este un copac?" pentru ca nu l-au mai intalnit pe nicaieri, si nu stiu cum arata. In oras se taie copacii pentru a turna betoane, avem nevoie de parcari se pare, oxigenul nu este deloc necesar; iar la munte, sau la campie se taie in nestire cu binecuvantarea alesului local . despre Cristina SiminicianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. de Cristina Simincianu ![]() Dansez salsa. Eu sunt o dansatoare de salsa din 2010. Dansez ocazional, de placere, nu atat de mult in ultima vreme, nu cum o faceam la inceput, cu pasiune nebuna si nu atat de des, pe cat as vrea in ultimul timp. Datorita faptului ca dansez nu am putut sa nu remarc un fenomen in comunitatea dansatorilor de salsa, pe care ulterior l-am remarcat pe scara larga, la nivel de societate. La noi in tara media de varsta a dansatorilor de salsa este mica 20-27 de ani, daca vezi pe cineva la 30 sau peste este deja "batran". In afara nu este deloc asa, am mers la cateva festivaluri pe afara, peste granita,- nu atat de multe pe cat mi-as fi dorit, dar suficiente cat sa observ ca acolo oamenii merg la cursuri de dans si la 40 de ani si la 50 de ani, chiar mai mult, se bucura de dans si savureaza petrecerile. La noi varsta dansatorilor este frageda si comportamentul, pe alocuri, lasa de dorit. Cum eu m-am apucat destul de tarziu de dans, aveam deja 30, in jurul meu erau mai multi adolescenti si adolescente pe cale de a deveni femei, adolescente care m-au surprins . . . si nu in mod placut. Am observat in jurul meu, in acea comunitate de dansatori latino, o multime de adolescente cu obiceiuri pe care eu personal le gasesc cel putin bizare, cel putin. Femei care la 20 de ani au devenit batrane peste noapte, erau mai batrane decat mine, mai cinice, mai sarcastice, mai blazate, mai plictisite, femei care au 20 de ani si care arata de 40 de ani, si mai mult, se comporta la fel ca o femeie de 40 de ani care nu se simte implinita, nu este fericita, ci doar acra si prea obosita. Cum? In ce fel? Cum se manifesta in sine acest comportament? Incepe prin negarea propriei varste si in construirea unei imagini de femeie sofisticata, de diva, perfect machiata, perfect rujata, perfect coafata. Pasul urmator este poza! De orice fel, pe toate retelele sociale, validarea imaginii construite, validarea frumusetii construite printr-un machiaj excesiv, fara zambet si ochisori fara expresie, sau fara vreo expresie de bucurie, fara a trasnmite ca este cineva "acasa". Dispare orice urma de naturalete, inocenta si suavitate, iar fragezimea, prospetimea varstei este ascunsa in spatele unui machiaj exagerat, opulent, dus la extrem inca de la prima ora a diminetii, fara o ocazie anume, asa pur si simplu, fara motiv special. Din nevoia de a ascunde nesigurante si-au construit masti de femei complexe, dar au ramas inconstiente ca transmit altceva. Evident, necunoscand ca femeile care ajung la 40 de ani nu stiu ce sa faca sa obtina luminozitatea chipului, prospetimea si fragezimea formelor pe care ele o poseda si este absolut fermecatoare pentru oricine, dar aceasta este o alta discutie, pe care nu o deschid acum. Apoi am observat ca fenomenul e in crestere si se extinde dincolo de varsta si de profesii, sau de pregatire socio-profesionala: se pozeaza in femei fatale, in timp ce, in fapt, femeile sunt perfect nefericite, cu grimase in coltul gurii. Selfie-ul de dimineata, urmat de selfie-ul de seara cu un alt machiaj si o alta tinuta, o alta poza, o alta masca a "fericirii" . . . inexistente. Am ajuns sa ma intreb unde este feminitatea?, . . . mai apoi, tot eu sa imi dau raspunsuri, singura, punand cap la cap franturi din conversatii cu cei care mi-au fost mentori de-a lungul timpului si mi-au influentat existenta. Traim intr-o societate cu valori rasturnate, traim in o societate care pune pret pe corpul fizic, pe exterior si uita cu desavarsire de interior, de adevaratele valori. Traim in o societate care pretuieste aspectul fizic exterior, ridica in slavi imaginea corpului fizic perfect al unei adolescente pe cale de a deveni femeie si nu pretuieste femeia adevarata, matura, completa, complexa. Traim in o societate care pune accent atat de mare pe imagine si superficial, incat totul se invarte in jurul felului in care arati si totul este despre ce detii. Dar ce transmitem mai departe copiilor nostri si generatiilor care vor veni dupa noi? Ce dorim sa lasam mostenire mai departe? Am ajuns sa ma intreb unde este feminitatea, mai apoi tot eu sa imi dau raspunsuri singura punand cap la cap franturi din conversatii cu cei care mi-au fost mentori de-a lungul timpului si mi-au influentat existenta. Din intrebare in intrebare am ajuns la concluzia ca am inteles gresit feminitatea pentru ca nu mai avem modele. Daca inainte de '90 nu aveam voie sa deschidem televizorul, vedeam cate ceva cu ratia, dupa '90 avem programe din belsug si privim in exces. Suntem bombardati si intoxicati cu mesaje subliminale sau directe care ne distrag de la lucrurile cu adevarat importante, de la valori. Imaginile cu femei goale abunda, pe toate canalele pe toate posturile, de asemenea imagini cu femei machiate excesiv, pozand in ceva ce nu sunt: femei fatale. Am fost intoxicati cu agresivitate, cinism, blazare, sarcasm si umor de proasta calitate. Unde au disparut valorile? Unde a disparut feminitatea? In ce consta feminitatea? Dupa '90 am primit libertatea de a privi la TV, si Romania intreaga s-a uitat intens la TV, aveam de recuperat din urma se pare, asa ca ne-am uitat mai mult. Insa in timp ce romanii se uitau la TV, ne-a fost dezafectata, furata, distrusa, desfiintata si vanduta pe nimic industria, s-au desfiintat fabrici si uzine, au disparut locuri de munca, dar romanii au primit libertatea de a privi la TV. Si au continuat sa se uite la TV, si ei, si copii lor, care au crescut privind programe indoielnice la ecranul de sticla. Copii care au devenit parinti, au copii la randul lor, parinti care nu doar ca nu au avut modele care sa le insufle valori sanatoase , ci pe deasupra nu au nici timp sa se ocupe de micii lor copii. Ce dorim sa comunicam copiilor nostri ? Ce transmitem mai departe copiilor nostri si generatiilor care vor veni dupa noi? Ce dorim sa lasam mostenire mai departe? Poate ai citit pana aici si acum te-ai oprit si te intrebi: "Care copii"?, "Eu nu am copii! Eu nu sunt casatorita si nu am copii" Si mai mult decat atat poate iti spui acolo in sinea ta : "Nici nu imi doresc copii!" Da, stiu!, sunt femei care nu isi doresc copii si sunt femei care traiesc toata viata fara sa aiba copii. Dar eu stau si te intreb, - imi repet intrebarea "Esti sigura ca nu iti doresti copii?"-, pentru ca eu la 18 ani imi doream 4 copii: 2 baietii si doua fete. Apoi pe la 25 de ani imi doream doar 2, un baiat si o fata, iar mai apoi pe la 28-29 nu mai imi doream nici unul. Ba chiar ma intrebam: "De ce sa aduci copii pe lumea aceasta? De ce aduc pe lume copii care sa se chinuie sa traiasca si sa se chinuie sa isi ia o casa? De ce sa aiba de-a face cu atata rautate si atata violenta? Atata agresivitate? Si de ce sa vina pe un camp minat, pe un camp de razboi pe cale sa izbucneasca?" Te invit sa reflectezi un pic aici, daca nu cumva si tu ai o serie de convingeri limitative. Convingerile pe care le avem ne contureaza viata la nivel profund fara sa fim constiente in ce fel se intampla acest lucru. Ce convingeri limitative ai tu care iti definesc existenta actuala si nu esti constienta de ele? Revenind la subiectul de la care am pornit: traim in o societate cu valori rasturnate pentru ca asta ni s-a servit o buna bucata de vreme, pentru ca s-a dorit o dezinformare in masa, o distrugere masiva a culturii, o spalare a creierelor si o manipulare grosiera, pentru a conduce facil masele de catre cateva grupuri de interese, de catre cativa oameni care se ascund in umbra si care isi rad in barba cand vad de cate ori inhatam momeala pe care ei ne-o arunca in mass media si cand atentia ne este distrasa in alta parte, in directia opusa lucrurilor cu adevarat importante.. Si nu am sa intru in politica si sa dezbat legi si sa discut diverse politici sociale, dar vreau sa subliniez o idee: politicienii nostri nu sunt interesati de a ne face noua viata mai usoara, ci mai degraba de alte lucruri. Iar canalele pe care le-am urmarit intens cu atata interes ne-au facut sa ne pierdem reperele sanatoase si simtul valorii autentice, reale. Insa eu cred cu tarie ca noi suntem schimbarea, noi femeile, pentru ca noi dam viata, crestem copii si intemeiem familii, noi alegem barbatul alaturi de care sa intemeiem o familie in primul rand, si tot noi suntem cele care insuflam valori copiilor, precum si barbatului cu care alegem sa ne insotim pentru tot restul vietii. Schimbarea incepe cu noi si desi nu cred ca toate femeile isi doresc sa conduca o afacere sau sa detina o pozitie de conducere, o pozitie cheie in o companie multinationala sau intr-o functie publica, cu siguranta sunt femei care isi doresc o familie fericita si sa creasca copii in echilibru, stabilitate, armonie, copii constienti de valoarea lor, cu incredere in propriile forte si propriul talent. Cred ca fiecare femeie poate contribui la o societate mai buna, cu valori sanatoase, o societate mai luminoasa, cu un nivel al constiintei mai ridicat, cred ca fiecare femeie poate contribui societatii de acasa, din locul in care se afla ea prin simplu fapt ca este conectata cu ea, cu esenta ei feminina, cu feminitatea proprie. Exista un dezechibru profund intre masculin si feminin in lume de sute, daca nu chiar mii de ani. Consecintele terifiante ale acestui dezechilibru le putem observa in jurul nostru, aici acasa, precum si peste tot in lume, Conflictele, razboaiele, dezastrele ecologice, defrisarile si despaduririle masive sunt o consecinta directa a acestui dezechilibru intre masculin si feminin. In decursul istoriei femeile au fost abuzate, diminuate, devalorizate, mutilate, schingiute, arse pe rug pentru ca erau profund conectate cu feminitatea lor, pentru ca aveau simturile ascutite, aveau o intuitie puternica, posedau capacitatea de a presimti, aveau al treilea ochi deschis, aveau clarviziune, clarsimtire, clarauditie sau erau pur si simplu frumoase si senzuale si tulburau mintea barbatilor prin senzualitatea lor, puterea lor consta tocmai in a fi sfioase si delicate uneori, puternice si senzuale alteori, desluseau tainele tamaduitoare ale plantelor medicinale si au fost considerate vrajitoare si periculoase pentru ca barbatii nu tolerau puterea feminina. Mai mult femeilor li s-a interzis dreptul de a invata, de a se educa. In vremuri de demult doar "curtezanele", "gheisele" , femeile considerate de moravuri usoare, sau care ofereau placeri fizice contra cost aveau dreptul de a studia pentru a putea intretine o conversatie interesanta cu el, barbatul "atotputernic". In anumite colturi ale lumii, priveste spre lumea musulmana si Africa, femeile inca sunt mutilate, sunt "cusute" pentru a se asigura virginitatea celui promis la nastere, sunt multe, foarte multe nedreptati si violente comise asupra femeilor. Si s-a perpetuat continuu aceasta atitudine, mocnit, sau pe fata, discrimarea continua si depinde numai de noi sa ii punem capat. Nu e de mirare ca sunt o multime de femei cu capul plecat, ranite, abuzate, mintite, inselate si care se ascund de frica. Insa a sosit timpul sa punem capat acestui ciclu vicios, sa stergem din mentalul colectiv credinta generala ca femeile trebuie sa stea cu "capul plecat, sfioase" si sa o inlocuim cu ceva puternic. Este timpul sa vindecam ranile trecutului dincolo de ranile pe care fiecare femeie le are, pe care fiecare le-a adunat in decursul timpului sa indraznim sa ne exprimam deplin feminitatea proprie, cu tot ce presupune ea in mod autentic, este timpul sa indraznim, sa incetam sa ne ascundem, sa facem un pas in fata, sa fim vizibile, sa indraznim sa ne facem vocea auzita si sa luam actiune in directia viselor noastre, in directia proiectelor noastre personale, fie ele personale, fie profesionale, sa indraznim sa dezvoltam acea afacere pe care am dorit-o infloritoare si puternica, sa indraznim sa cerem acea marire de salariu, sa indraznim sa fim deplin exprimate, feminine si senzuale. Este timpul sa incetam sa ne cerem scuze pentru puterea noastra, sa ne-o asumam si sa ne-o exprimam deplin, este timpul sa lasam feminitatea proprie sa ne conduca viata spre implinire si fericire. despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. de Cristina Simincianu E iarna in toata puterea cuvantului; asta ai remarcat deja, este un frig ingrozitor, nu iti vine sa dai un caine afara, darmite sa mai iesi tu. Eu am doi caini, si credeti-ma la prima zapada, cea pe care a adus-o Boboteaza, al meu baiat Mr H. a lesinat la propriu de frig in zapada! Eu personal nu iubesc frigul, nu imi place sa ma infofolesc si sa ma transform, asa cum spunea o prietena in liceu, in Omul Ceapa! Da, omul ceapa, cel care isi pune straturi dupa straturi de haine, sapte randuri de pullover-e pe el pentru a rezista frigului. Si desi nu iubesc frigul, iubesc zapada! Si mi-am dorit zapada dinainte de Craciun, chiar mi-am dorit un Craciun alb, sa fie asa ca in povesti de frumos. Am asteptat cu nerabdare sosirea ei si cand a venit nu doar m-am bucurat, m-am exaltat, m-am entuziasmat, ci m-am imbracat si m-am plimbat, mi-am luat patinele si am mers in Cismigiu sa patinez prin ninsoare, m-am plimbat in nestire vreo sase, sapte ore de incantare, exaltare si bucurie prin viscol. Dincolo de exaltarea mea am remarcat ceva: de cand a inceput sa ninga, au inceput sa circule pe internet o multime de poze cu femei goale care dau zapada, s-a umplut retelele sociale de femei imbracate sumar, sau complet dezbracate in cizmulite doar, care dau zapada, si tot felul de “glumite” in jurul acestui subiect. Un amic a considerat ca este atat de amuzant ca trebuie sa vad si eu asa ceva, eu nu am vazut femei goale in viata mea, tanjesc sa privesc asa ceva si a gasit de cuviinta sa imi trimita si mie o duduie in costumul lui Eva si cizmulite, dotata cu o lopata si posteriorul orientat spre mine. Sa fi fost oare cu intentie? . . . hmmm !?! Revenind, dupa ce m-am plimbat, m-am bucurat, m-am exaltat trebuie sa iti spun ca nu a trecut mult timp si m-am revoltat! De ce? Iti povestesc imediat. Inainte vreau sa iti spun ca nu am remarcat poze cu barbatii supli si patratele dezbracati pusca, dotati cu o lopata si nici femei care sa faca glume pe seama lor, nah, poate sunt doar eu cea care nu a remarcat, oricum poza pe care am primit-o nu o postez, desi imi plac nudurile si era o femeie frumoasa! M-am saturat de diminuarea femeilor si obiectificarea corpului unei femei pentru scopuri comerciale, sau cand nu se incearca vanzarea unui produs oarecare, de exploatarea sexualitatii unei femei pentru glume proaste, sau pentru a umili putin, in o maniera pasiv-agresiva. Nu stiu de unde sa incep, nu stiu daca sa o iau pe ocolite sau sa fiu directa? Nedumerirea mea este maricica, a mers atat de departe incat m-am intrebat cum sa numesc aceasta nota. Sa ii spun “A fi sau a nu fi . . . femeie?” . . . sau “Unde sunt femeile?” sau “Sunt femeile o specie pe cale de disparitie? sau pur si simplu “Femei la lopata?”, ca pana la urma aici vreau sa ajung si despre asta am sa iti vorbesc acum. Anul acesta mi-am propus sa vorbesc si sa spun tot ce imi sta pe suflet, sa folosesc toate canalele posibile, ori ce cate ori imi sta in putere sa fac asta, ori de cate ori am ocazia sa iti transmit mesajul meu si chiar sa trag un semnal de alarma, acolo unde simt si stiu ca unde este cazul. M-am intrebat cum o sa fac asta pentru ca eu de felul meu sunt draguta si am tendinta de a spune lucrurile intr-o maniera “draguta”. Dar uneori ca sa poti face o diferenta, intr-o directie sau alta, trebuie sa incetezi sa fii draguta, sa incetezi sa menajezi si sa spui lucrurilor pe nume, chiar daca doare, chiar daca nu sunt placute, chiar daca deschizi rani si starnesti reactii. Asta doresc sa fac: sa starnesc o reactie care sa te faca sa iti pui singura tie intrebari. Bucuria de a ma plimba prin zapada a persistat si persista. Am tot sperat sa merg prin oras si sa ma intalnesc cu un om de zapada, poate chiar mai multi. Iubesc sa vad Bucurestiul imbracat in straie albe de zapada, iubesc sa urmaresc cum fulgii de nea stralucesc in lumina felinarelor seara, prin urmare am cautat ocazii de a iesi in oras, desi nu am avut intalniri planificate si nu era necesar sa ies de la caldurica sa pun tara la cale la vreun “meeting” special. Asa ca am iesit si la iesirea din bloc, - da!, stau la bloc, inca nu am o vila maiestuoasa in Cotroceni sau centru, urmeaza in viitorul apropiat!, acum stau intr-una din acele cutiute de chibrituri supra-etajate numite apartamente de bloc- am dat peste prima femeie cu lopata in mana. EA, nu stiu daca sa o numesc femeie, arata ca o femeie, deci trebuie sa fi fost femeie, inca nu sunt sigura ca intr-adevar era femeie, in mod cert avea corp de femeie, EA cu lopata in mana dadea tacticos zapada! Acum ce nu ti-am spus este faptul ca stau intr-un bloc cu zece etaje, cu patru apartamente pe nivel si este plin cu familii, adica cupluri, femei casatorite cu barbati! Mentionez special acest lucru pentru ca vreau sa accentuez faptul ca in blocul meu exista, traiesc si se intalnesc o multime de barbati! De toate formele, de toate varstele, de diverse inaltimi, cu diverse masini, mai mult sau mai putin bine pozitionati in societate, in ierarhia sociala.. Si, cu toate acestea O FEMEIE, asa parea, iti jur ca arata ca o femeie la vreo 50 de ani, dadea zapada din fata blocului, pentru a face o poteca. Am zambit, am spus “Buna ziua!” si am mers mai departe pe dumul meu. Ma indreptam spre sala de fitness sa fac putina miscare. Am ajuns si in fata salii o vad pe doamna N. exact in aceeasi pozitie ca pe doamna de mai devreme: usor aplecata in fata, cu lopata in mana, imbracata extrem de subtire si cu mijlocul gol, dadea zapada cu zel! Doamna N. este o brunetica, maruntica, putin peste 40 de ani un pic peste un metru jumate, o faramita de om, uscata, firava, delicata, dar energica. Intru si in drumul meu spre vestiar, il vad pe intructorul de fitness al zilei, o matahala de aproape doi metri, se ascundea cu talent in o debara . . . Nu vreau sa stiu ce facea acolo, dar pot sa iti spun ca zabovit ceva in acel loc, timp in care acea mana de om brunetica, maruntica, a terminat de dat zapada. Am observat, am continuat antrenamentul, am plecat, a trecut seara, am dormit, a venit dimineata, mi-a venit pofta de plimbare din nou, a nins superb peste noapte; am plecat in oras cu un scop de data aceasta, nu hai-hui si . . . am fost usor surprinsa! NEPLACUT! Nu de nameti, nu de troiene, nu de faptul ca nu ma vedeam printre masini pentru ca zapada era mai inalta decat mine, ci de faptul ca pe strada 80% din persoanele aflate pe trotuar cu lopata erau . . . ghici ce? FEMEI! Femei cu lopata in mana! Da: ai auzit!, pardon!, citit bine!, repet: 80 % din persoanele care dadeau zapada erau femei la lopata! M-am minunat, am zis ca or fi singure si chiar nu au barbatii in viata lor, am ajuns unde aveam treaba, m-am intalnit cu cativa oameni de zapada, unde ma asteptam mai putin, m-am bucurat, am continuat sa imi vad la ale mele, dar mi-a ramas in minte imaginea tuturor femeilor la lopata! Pe bune? . . .Chiar asa? . . . Femei la lopata?! . . .hmm . . . Hai sa nu judecam, am zis, si am continuat cu ale mele. Dar a continuat sa ninga, nametii sa creasca, a mai trecut o zi, am ajuns din nou la sala, si ghici ce? Unde credeti ca era doamna N.? Ei bine, tot acolo unde am lasat-o data trecuta: aplecata cu fata in jos, cautand asfaltul. Am intrat, am ajuns la vestiar, a aparut si ea si am inceput o conversatie in baia din vestiar, in fata oglinzii. O redau aici, nu inainte de a preciza doamna N. este doamna care face curatenia in sala de fitness unde merg eu sa ma antrenez. “-Doamna N, mai dati zapada? Tot singura?, zic eu; -Pai, ce sa fac?, raspunde ea zambind senin, -Pai, . . . aveti colegi, aveti aici colegi, instructorii de fitness, din toti barbatii astia musculosi care ridica fiare si muta apartele din loc, niciunul nu a venit sa va ajute sa dati zapada? Asa, colegial, sa va intinda o mana de ajutor?, - Eee, barbatii astia! Daca asteptam dupa ei, nimic nu se intimpla in tara asta!;” Si apoi i-am mai zis ceva, nu imi amintesc ce anume acum, nu am notat conversatia si nu am inregistrat-o imediat, s-a intamplat joi, dar mi-a ramas in minte. si m-a frapat raspunsul pe care mi l-a dat. Cred ca i-am zis ceva de genul: “Ce fel de barbatii sunt astia? Vin la sala, isi umfla muschi, ridica zeci de kilograme, dar nu sunt in stare sa dea zapada din fata locului in care muncesc pentru ca nu le-a spus nimeni?” Iar ea mi-a raspuns simplu: “Asa i-am invatat noi, femeile!” Atat!, si aici s-a oprit conversatia noastra. Ba nu! M-a intrebat daca am dat si eu zapada, si i-am explicat ca nu! Nu m-am alaturat femeilor cu lopata in mana si nici nu intentionez! Dar ulterior mi-am amintit ca si eu am fost cea care s-a dus si a cumparat o lopata si a dat zapada, pentru ca daca as fi asteptat dupa colegul meu de birou, care a sunat sa spuna ca nu ajunge la birou, ca nu a reusit sa scoata masina din parcare: “Sunt blocat in zapada!”. Eu am reusit sa ajung la birou prin nameti pana la genunchi, sau mai sus, chiar daca era o distanta maricica fata de casa mea, lui ii scadea rangul sa foloseasca cumva metroul, sau orice alt mijloc de transport in comun. Am si poze aici sa vedeti ca nu mint. Insa asta se intampla acum 5 ani, iar eu nu mai sunt deloc acea persoana. Mai mult decat atat, mi-am adus aminte ceea ce fac acum, cu ce ma ocup si faptul ca ne cofruntam cu problemele cu care ne confruntam in momentul actual pentru ca asa cum spunea doamna N, cea care face curatenie la sala de fitness pe care o frecventez: “Noi i-am invatat! Noi femeile” Si mi-am amintit: in cautarea egalitatii si a puterii femeile au adoptat mai mult decat un singur rol masculin. Femeile in dorinta de a fi puternice si independente au inceput sa faca tot felul de lucruri pentru a fi luate in serios, pentru a nu mai fi luate peste picior si desconsiderate, minimalizate sau reduse la o papusica frumusica, care nu stie sa faca prea multe, nu e prea inteligenta, nu are forta fizica, e prea slaba etc. Prin urmare femeile s-au lepadat de sensibilitatea lor, de delicatetea lor, de esenta lor feminina si au inceput sa faca treburile barbatilor din ce in ce mai des, au pasit intr-un rol masculin cu energie masculina cu tot. Iar cand ei, barbatii, au vazut ca merge si asa, au continuat sa leneveasca, au lasat din ce in ce mai multe pe umerii femeilor, pana cand in Bucurestiul anului 2017 femeile s-au unit si au iesit . . . la lopata! . . . Pffff! Nu imi vine sa cred ca am scris asta, dar este un fapt, este o realitate! Femeile s-au saturat sa astepte, sa se roage, s-au saturat sa nu fie auzite si sa nu fie luate in serios, si vazand ca acest lucru condtinua au hotarat sa fie “puternice si independente! In realitate femeile fara sa fie constiente ca au facut asta –s-au indepartat, s-au deconectat de esenta lor feminina si au pasit in energie masculina atat de des incat s-au obisnuit asa si au ramas acolo! Si a inceput lupta! Pentru a demonstra ca sunt puternice si independente! Planul stradal, femei la lopata, e doar un camp de lupta, mai sunt o multime de alte campuri de batalie unde femeile continua sa forteze lucrurile sa se intample, pur si simplu actionand din energie masculina si uneori chiar le iese, au devenit bune la asta, si inconstiente cat pierd in acelasi timp, alteori nu le iese si se intreaba: "De ce nu ma aude? De ce nu ma vede nimeni? De ce nu isi aminteste nimeni de mine cand merg la o petrecere? De ce nu m-a mai invitatat la a doua intalnire? De ce nu a mai dat nici un semn de viata? De ce a disparut atractia din relatia noastra? De ce nu mai facem sex asa cum faceam odata?” si lista “de ce-urilor?” continua. Da-mi voie sa iti raspund de ce se intampla acest lucru: pentru ca ai intrat in energie masculina si ai ramas acolo! Si un barbat acasa, in corpul lui, in energie masculina, nu doreste sa aiba de-a face cu acelasi lucru cu energie masculina. Un barbat in energie masculina, centrat pe energia lui nu doreste sa aiba de-a face cu o femeie in energie masculina, se creaza respingere, si nu atractie! Se creeaza distanta, si nu apropiere! Se creeaza instrainare si frustrare, nu apropiere si pasiune, intimitate deplin! Draga mea, da-mi voie sa iti spun direct: ai uitat sa fii femeie! Si stii ceva?, poate nu tot timpul, dar 90% din timp! Si da! poate ti se pare, ca ti-ai facut machiajul impecabil si ai pus o rochita pe tine frumoasa si ca esti feminina, poate ca ai tinuta potrivita, poate ca ai platit un stilist sa iti aranjeze parul, te-ai imbracat asa cum ne invata revistele glamour si industria frumusetii de cativa ani buni- nu stii despre ce vorbesc, priveste imaginea de mai jos!. Poate ca ti-ai facut si un selfie si l-ai postat pe retelele sociale pentru a primi validarea faptului ca esti frumoasa, dar . . . dar continui sa actionezi din energie masculina, ei bine in felul acesta nu faci decat sa te indepartezi de adevarata ta natura, de tine insati, de universul infinit de posibilitati si resurse pe care o femeie in energia ei feminine il are, o femeie care se bucura sa primeasca ajutor si se bucura sa i se deschida usa cind intra intr-un spatiu public, se bucura cand un barbat ii deschide portiera masinii si o ajuta sa iasa sau ii trage scaunul cand ajunge la masa in restaurant si mai mult decat atat accepta sa fie tratata cu respect si apreciere, isi onoreaza delicatetea si fragilitatea ei. Se intoarce acasa in corpul ei, se conecteaza la esenta ei feminine si chiama in felul acesta esenta masculina sa apara, sa isi indeplineasca rolul. Mai mult decat atat trebuie sa stii ca un barbat, orice barbat, este construit in asa fel incat el vrea sa ajute, este in natura firii lui sa repare lucruri, sa fie saritor, sa isi arate priceperea intr-un fel sau altul, sa schimbe un bec, sau sa dea zapada, daca atunci cand face aceste lucruri femeia pentru care le face apreciaza ce face el, Ea remarca, nu doar ii permite sa fie curtenitor, galant si atent, dar il si complimenteaza pentru asta, ceea ce mai departe ii ofera barbatului incurajare sa continue cu gesturile frumoase, elegante, cu micile atentii. Tu ca femeie trebuie sa ii dai voie sa fie barbat, sa ii permiti sa isi arate priceperea in stilul lui , nu sa il domini, sa ii arati ca esti puternica si independenta. Trebuie sa fii constienta de energia ta, in felul acesta sa ii dai voie lui sa fie in energie masculina, il inviti fara cuvinte sa paseasca in barbatia lui si sa fie ceea ce este construit sa fie: barbat viril, puternic, atent, grijuliu, curtenitor, galant, etc. Observa, rogu-te, ca nu am spus nicaieri ca tu nu poti sa dai zapada, ca tu nu poti sa iti deschizi usa de la intrarea din bloc, magazin sau birou, nu am spus ca nu poti sa iti tragi scaunul la restaurant sau altele. Poti, poti chiar foarte bine toate astea, precum si mult mai multe! Ceea ce spun eu este altceva si inainte te intreb pe tine, nu trebuie sa imi raspunzi, ci doar sa reflectezi: unde este egalitatea dintre femei si barbati cand 80% din cei care dadeau zapada erau femei pe strada? La ce ne foloseste aceasta "egalitate" ? Esti cu adevarat mai puternica asa? Ca tot aud si observ ca se vorbeste peste tot despre femeia puternica! Asa se defineste puterea feminina? Am spus foarte des ca o multime de femei s-au indepartat de feminitatea, delicatetea lor, senzualitatea lor si au preluat mai mult decat un singur rol masculin! Nu stiai la ce ma refer? Tocmai ti-am dat un exemplu concret: femei la lopata dand zapada! Vrei alte exemple? Iti mai spun cateva sa iti faci o idee si sa reflectezi: tu unde ai pasit intr-un rol masculin, in energie masculina recent si ai uitat ca esti femeie? Poate ca ratele de la masina nu au fost platite, el a ramas fara servici, s-au imputinat banii si tu te-ai dus si ti-ai luat al doilea servici si le platesti tu de vreo jumatate de an incoace, in timp ce el nu merge nici macar la un interviu pe saptamana, dar are scuze si motive pregatite. Poate nu erau ratele de la masina, erau ratele de la casa, ca aveti o ipoteca si musai trebuie platita rata. Poate erau alte facturi ce asteptau teanc sa le vina randul, si tu ai preluat si aceasta sarcina, ca doar poti! Nu-i asa? Cred ca am spus-o de sute de ori, sau mii deja, am spus-o atat de des, incat a fost preluata si de altele, mai departe. Insa am sa o spun si am sa o repet in continuare lansand in acelasi timp o invitatie: Intoarce-te la feminitate, femeie draga! Fii femeie in adevaratul sens al cuvantului, reconecteaza-te cu tine, cu esenta ta femina, cu energia ta feminina! O femeie conectata cu esenta ei feminina atrage cu usurinta atentie, oportunitati si sprijin atunci cand isi face aparitia undeva. Si acest lucru se intampla pentru ca exista ceva ce vorbeste mai tare decat tine, de fapt vorbeste inainte de a deschide tu gura atunci cand intri in o incapere: este energia ta feminina! Revino acasa in corpul tau, simte energia ta proprie si dorintele inimii tale si urmeaza ghidarea primita. Si iti spun acest lucru pentru ca doamna N. m-a uimit cu simplitatea, dar adevarul raspunsului ei: noi i-am invatat asa! Ma indoiesc ca doamna N are studii superioare sau a facut vreun curs de deszoltare personala sau spiritualitate, dar a inteles ce se intampla! Dar cum noi i-am invatat, tot noi putem sa putem sa ii invatam altfel. Noi, femeile, putem sa ii invatam sa ne onoreze feminitatea, sa ne aprecieze, sa ne trateze cu respect si consideratie, apreciere si iubire, tratandu-ne noi insine cu apreciere, cu iubire, cultivand o stima de sine si incredere inalte, fiind constiente de valoarea noastre si cat de multe avem de oferit lumii. Iar cand spun sa te intorci la feminitate, nu ma refer la felul in care te imbraci, te aranjezi, te machezi si te accesorizazi. NU! Punem prea mare pret pe aspectul fizic, obiecte si bunuri materiale, si punem prea putin pret pe valorile importante, interioare, pe ce este interior. Ma refer la faptul ca ne focusam atat de mult pe a avea, incat am uitat sa ne focusam pe a fi! Si aici te invit sa te intorci si sa te uiti cu atentie in interior: cine esti tu? Arati cu adevarat lumii cine esti tu? Esti deplin exprimata, vazuta, admirata si apreciata in tot ce intreprinzi? Te invit sa te intorci din nou la tine, sa te re-descoperi si sa sa te conectezi cu energia ta feminina si cu cine esti la nivel profund! Numai in felul acesta exprimand feminitatea noastra zi de zi, invitam masculinul sa apara si sa ne farmece cu prezenta lui, sa ne ajute, sa ne sprijine, sa fie acolo total, asa cum ne dorim! Noi suntem schimbarea pe care dorim sa o vedem in lume, putem incepe aici, acum, fiecare acolo unde se afla, exprimand deplin esenta proprie feminina. Daca te-am facut sa iti pui intrebari, ma bucur, daca te-am suparat prin ce am spus mai sus, intreaba-te ce parte din tine a reactionat? si de ce? Daca ai citit acest articol si a trecut pe langa tine, iar e cazul sa iti pui o serie de intrebari. Insa daca ai citit si s-a miscat ceva in tine, te-a facut sa iti doresti mai mult in relatia cu tine, cu feminitatea ta, te invit sa continui, sa mergi mai profund, sa explorezi si sa exprimi feminitatea ta in fiecare zi, oriunde mergi! Daca doresti sa impartasesti impresiile tale scrie-mi mai jos, daca vei considera ca vrei sa afli mai multe despre cum sa te reconectezi cu energia feminina, sa explorezi feminitatea ta altfel decat ai fost invatata pana acum poti participa la unul din evenimentele Arta Prezentei Feminine, cu mine, subsemnata, poti urmari evenimentele pe site www.artaprezenteifeminine.ro si sa te inscrii fara zabava, vei fi surprinsa de ce vei descoperi. Si iti promit: te vei reindragosti de tine! P.S. Daca am atins o coarda sensibila cu un rind scris mai sus, daca ai inceput sa iti pui intrebari legate de propria feminitate, daca iti doresti sa experimentezi cum este sa primesti atentie constant, daca te intrebi cum ai putea fi altfel decit femeia care se descurca singura cu toate, te invit sa privesti feminitatea si dintr-o alta perspectiva: Daca te-am facut suficient de curioasa incit sa iti doresti sa stam de vorba despre feminitate, sa iti explorezi propria feminitate alaturi de mine, daca te-am intrigat macar un pic incit sa iti doresti sa schimbi ceva la tine, in visata ta, sa iti doresti sa participi la unul din seminariile care deschid poarta catre o feminitate constienta autentica, completeaza formularul de mai jos si vei primi informatii in cel mai scurt timp posibil despre datele urmatorului seminar deschis pentru inscrieri despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. noi suntem schimbarea: e timpul pentru feminitate exprimata deplin de Cristina Simincianu Suntem in prima zi din prima saptamina din an. Si trebuie sa va marturisesc ca nu am inceput-o asa cum mi-am dorit, sau cum am crezut eu, cu entuziasm si bucurie, cu veselie, din contra: am plans! Sa va povestesc. Am inceput ziua frumos, m-am trezit cand am vrut eu, fara nici o alarma care sa sune asurzitor, m-am trezit de fapt cand a vrut corpul meu, cand s-a simtit el odihnit, am meditat putin, am luat micul dejun, chiar am fost incantata de minunatia de mic dejun sanatos pe care mi l-am pregatit si apoi savurat. (Nu am sa pun poze, chiar daca trebuie sa spun ca de incantare l-am pozat, alimentatia sanatoasa si hranitoare face parte din rezolutiile noului an). Incepusem bine, insa totul s-a schimbat cand am deschis calculatorul si am inceput sa frunzaresc pagini diverse. Nu mi-a luat mult timp sa aflu ce s-a intamplat in Istanbul in noaptea dintre ani. Si a trebuit sa ies repede din spatiul stirilor de acolo, e prea mult, e coplesitor, e dureros si infricosator. M-am gandit imediat la sora mea care e la Londra in vacanta si m-am gandit cu groaza ca in ziua de azi nu mai este nicaieri siguranta, liniste si pace, nu stii unde sa calatoresti sa sa fii ferita de primejdii, ca poti sa te astepti la orice, oriunde. M-am gandit ca nu as suporta sa i se intample ceva si ca nu mi-as fi dorit sub nici o forma sa fi ales Istanbul si acel club. Si evident ca am luat legatura cu ea sa imi vina sufletul la loc . . . Dar nu as vrea sa fiu in pielea rudelor celor care au ales sa sarbatoreasca trecerea dintre ani in acel loc. Si mi-am adus aminte ce fac eu, cu ce ma ocup, care e misiunea mea, in ce cred, ce iubesc si ce e important pentru mine, m-am uitat intr-un timp foarte scurt la tot ce nu functioneaza in viata mea, sau lucrurile nu sunt in felul in care mi le-as dori eu in acest moment, si am realizat ca sunt absolut fleacuri, pentru ca daca acum ar izbucni un razboi, tot ce conteaza sunt ai mei si ei sa fie bine, familia mea sa fie bine, restul sunt maruntisuri. Si nu pot sa tac si sa fiu indiferenta la ce se intampla in lume in acest moment pentru ca ne afecteaza pe toti, chiar daca pare ca e la distanta, nu e chiar asa mare distanta. Si vorbim tot de oameni, poate nu sunt familia noastra, mama, tata, sora, sot, copil, dar sunt familia altcuiva, in alta parte a lumii. Si trecand in revista ganduri si emotii proprii mi-am amintit: Traim o criza a umanitatii la nivel planetar pentru ca ne-am deconectat de esenta noastra feminina, de inima noastra, de ce inseamna feminitatea cu adevarat, de emotiile noastre care izvorasc cand suntem autentic conectate cu noi insine, cu inima noastra si cu ce iubim noi in viata. Am inlocuit compasiunea si toleranta cu lucruri frivole, meschine, nesemnificative, cu bunuri de larg consum, am dat la o parte iubirea si pretuirea unor valori umane pentru a deveni "puternice" si "egale" cu barbatii, care nu au abilitatea de a se conecta asa usor cu inima lor, nu au sensibilitatea si capacitatea de simti si empatiza cu ceilalti cu usurinta unei femei. Ne-am ascuns sensibilitatea, ne-am uitat feminitatea, ne-am ascuns noi in spatele unor masti social acceptate, am bifat liste cu succesul impus de altii, de o societate dominata de masculin si ego, ambitii si competitie. Ne-am diminuat pe noi pentru a face pe plac altora, ne-am abtinut sa ne facem auzite vocea si ne-am ferit sa exprimam deplin convingerile noastre de teama de a nu fi considerate prea slabe. Si uite unde am ajuns . . . . Insa a sosit timpul sa nu mai stam ascunse in umbra, sa ne facem vocea auzita sa aducem compasiune si iubire unei planete care are nevoie de noi sa instauram echilibrul dintre masculin si feminin. Noi putem face o diferenta in acest moment, fiecare in felul sau in locul in care se afla, putem face o diferenta cumva in bine exprimand deplin cine suntem, o diferenta care sa se propage in valuri de bunavointa, compasiune si iubire mai departe, nu doar in cercul celor apropiati, in cadrul familiei, si in cercul colegilor si partenerilor de afaceri, la locul de munca, ci peste tot pe unde te poarta viata. Putem schimba lucrurile incepand cu noi insine azi, aici, acum, incepand cu o curatenie profunda in interior, suntem la inceput de an, este o energie prielnica acestui lucru, este momentul oportun sa plantam semintele iubirii, in locul buruienilor crescute de la o zi la alta, de la o saptamna la alta, de la an la an in suflet. Daca nu stiti la care buruieni ma refer, ma refer la ura, invidie, gelozie, neincredere, dusmanie, resentimente, angoase, furie, nemultumire. competitie, frustrare, si altele, la fel de neplacute. Si putem incepe prin a aduce semintele iertarii si a le planta adanc in sufletul nostru. Iertare pentru orice nemultumire si necaz- imaginar sau real. Iertare fata de sine, si apoi fata de altii, pentru sine. Daca inca mai sunt ramasite ale unor nemultumiri, suparari, lucruri neterminate si incomplete din 2016 aruncati-le afara, renuntati la ele, eliberati-va de greutatea lor si pasiti usoare si incredere si iubire in noul an, doar asa putem face o schimbare. IMPREUNA! Ma includ si pe mine aici, si eu renunt la orice bagaje nefolositoare pe care le-am carat prea mult timp in spate dupa mine. Ma iert pe mine si esecurile mele, gafele mele si imi propun sa o iau de la capat, usoara, libera, cu incredere si credinta nestirbita de frici si angoase. Dupa ce am facut curat, am eliberat si am creat spatiu creez ceva nou, si ma asigur ca ii las suficient spatiu "noutatii" sa apara. Iar atunci cand incep ceva nou sau imi doresc altceva incep cu o coala alba de hartie unde scriu cu bucurie si entuziasm ce imi doresc, iau o coala alba si incep sa imi ascult inima si sa pun pe hartie ce imi doresc eu la nivel profund. Inchid ochii si visez ce mi-ar placea sa traiesc, "ascult" emotiile si vibratiile din interior, "ascult" vocea inimii si a intuitiei, ascult energia mea si ghidarea divina. Acesta este primul pas. Insa mai sunt cativa pasi in procesul creatiei pe care ii pun in aplicare. Un alt pas este sa iau o carte si o coala de hartie si sa fotocitesc acea carte cu intentia pe care doresc sa o vad implinita trecuta pe coala de hartie, practic in felul acesta transfer nonconstientului sarcina de a o aduce la implinire, care sunt modurile de actiune si calea de a fi adusa in plan fizic se vor deslusi mai tarziu, eu nu trebuie sa ma preocup prea mult de acest lucru in acel moment. Sunt mai mult decat pasionata de acest mod de a parcurge o carte si a materializa intentiile mele in viata de zi cu zi (Mai multe despre photocitire poti afla chiar aici www.photoreading.ro/ ) Mai este un pas si aici am vrut sa ajung pentru ca suntem la inceput de an si cam asa este viata noastra la inceput de an: o panza alba pe care tu schitezi ce doresti sa implinesti, si apoi duci la indeplinire cu pasi marunti, in fiecare zi. Prin urmare sa iau o panza alba imi schitez si apoi pictez pe panza dorintele inimii. Cred cu tarie in magia imaginilor si puterea lor de iti pastra dorinta vie, de a iti crea realitatea intr-un fel sau altul. Iar realitatea este creata, constient sau nu. Eu aleg sa o creez constient. 2017 este o panza alba pe care tu alegi ce vrei sa pui, tot asa cum tu alegi cat de mare sa fie panza, cat de colorata, si ce contine ea, ce emotii, ce experiente si trairi. Aleg sa imi creez viata constient prin meditatie, zilnic, si prin introspectie, cultivand acele emotii si stari care ma inspira si care imi aduc bucurie, cultivand pace si armonie, renuntand la avea dreptate in favoarea iubirii si intelegerii. Si sper din tot sufletul sa ajung la cat mai multe dintre voi si sa va inspire sa faceti la fel, fiecare in felul sau, fiecare sa isi cultive prezenta, starea de bine, bucuria, linistea, armonia si iubirea in mod constient pana devine mai mult decat molipsitor si cuprinde intrega planeta si intregul Pamant, pentru ca pana la urma suntem toti parte a aceleasi familii, suntem toti oameni cu diferente si deosebiri, insa toti suntem parte din omenire. Suntem uniti, chiar daca parem separati, si mai mult ca oricand suntem aproape unii de altii prin prisma tehnologiei care ne permite sa comunicam cu cei dragi din alte colturi ale lumii in cel mai scurt timp . Te las cu aceste ganduri de inceput de an, te invit sa te uiti cu onestitate in interior si sa faci curatenie acolo, sa eliberezi energia blocata in emotii si ganduri apasatoare si inutile si cateva intrebari: tu cum doresti sa exprimi feminitatea ta? Esti conectata la nivel profund cu esenta ta feminina? Esti deplin exprimata? Faci diferenta pe care doresti in lume? Ce ti-ai dori sa implinesti in 2017? Si mai mult decat atat: tu vezi cumva granite in imaginea de mai jos? P.S. In 2017 iti doresc sa fii deplin exprimata, sa ai curaj si sa indraznesti sa fii tu, adevarata tie, sa ai curaj si incredere sa duci la indeplinire tot ce ti-ai propus. Si iti doresc sa fii o sursa de ispiratie, sa aduci lumina, bucurie, incredere si iubire tuturor celor pe care ii intalnesti, mai des, sau doar o data in viata. Iar daca doresti sa iti extinzi prezenta si magnetismul personal, daca doresti sa te faci auzita si sa ai un impact puternic in comunitatea ta, sa fii feminina si sa obtii ce iti doresti in viata cu usurinta, cu gratie, te astept la cursuri, acolo mergem in profunzime in fiecare domeniu al vietii tale in care doresti sa cresti la nivelul urmator.
Astept cu interes sa aflu ce gandesti tu la inceput de an. Scrie-mi intr-un comentariu impresiile tale, viziunea ta pentru tine si aceasta lume in 2017, ce ti-ai dori sa implinesti si de ce nu; ce visezi tu?. noi suntem schimbarea: e timpul pentru feminitate exprimata deplin de Cristina Simincianu Suntem in prima zi din prima saptamina din an. Si trebuie sa va marturisesc ca nu am inceput-o asa cum mi-am dorit, sau cum am crezut eu, cu entuziasm si bucurie, cu veselie, din contra: am plans! Sa va povestesc. Am inceput ziua frumos, m-am trezit cand am vrut eu, fara nici o alarma care sa sune asurzitor, m-am trezit de fapt cand a vrut corpul meu, cand s-a simtit el odihnit, am meditat putin, am luat micul dejun, chiar am fost incantata de minunatia de mic dejun sanatos pe care mi l-am pregatit si apoi savurat. (Nu am sa pun poze, chiar daca trebuie sa spun ca de incantare l-am pozat, alimentatia sanatoasa si hranitoare face parte din rezolutiile noului an). Incepusem bine, insa totul s-a schimbat cand am deschis calculatorul si am inceput sa frunzaresc pagini diverse. Nu mi-a luat mult timp sa aflu ce s-a intamplat in Istanbul in noaptea dintre ani. Si a trebuit sa ies repede din spatiul stirilor de acolo, e prea mult, e coplesitor, e dureros si infricosator. M-am gandit imediat la sora mea care e la Londra in vacanta si m-am gandit cu groaza ca in ziua de azi nu mai este nicaieri siguranta, liniste si pace, nu stii unde sa calatoresti sa sa fii ferita de primejdii, ca poti sa te astepti la orice, oriunde. M-am gandit ca nu as suporta sa i se intample ceva si ca nu mi-as fi dorit sub nici o forma sa fi ales Istanbul si acel club. Si evident ca am luat legatura cu ea sa imi vina sufletul la loc . . . Dar nu as vrea sa fiu in pielea rudelor celor care au ales sa sarbatoreasca trecerea dintre ani in acel loc. Si mi-am adus aminte ce fac eu, cu ce ma ocup, care e misiunea mea, in ce cred, ce iubesc si ce e important pentru mine, m-am uitat intr-un timp foarte scurt la tot ce nu functioneaza in viata mea, sau lucrurile nu sunt in felul in care mi le-as dori eu in acest moment, si am realizat ca sunt absolut fleacuri, pentru ca daca acum ar izbucni un razboi, tot ce conteaza sunt ai mei si ei sa fie bine, familia mea sa fie bine, restul sunt maruntisuri. Si nu pot sa tac si sa fiu indiferenta la ce se intampla in lume in acest moment pentru ca ne afecteaza pe toti, chiar daca pare ca e la distanta, nu e chiar asa mare distanta. Si vorbim tot de oameni, poate nu sunt familia noastra, mama, tata, sora, sot, copil, dar sunt familia altcuiva, in alta parte a lumii. Si trecand in revista ganduri si emotii proprii mi-am amintit: Traim o criza a umanitatii la nivel planetar pentru ca ne-am deconectat de esenta noastra feminina, de inima noastra, de ce inseamna feminitatea cu adevarat, de emotiile noastre care izvorasc cand suntem autentic conectate cu noi insine, cu inima noastra si cu ce iubim noi in viata. Am inlocuit compasiunea si toleranta cu lucruri frivole, meschine, nesemnificative, cu bunuri de larg consum, am dat la o parte iubirea si pretuirea unor valori umane pentru a deveni "puternice" si "egale" cu barbatii, care nu au abilitatea de a se conecta asa usor cu inima lor, nu au sensibilitatea si capacitatea de simti si empatiza cu ceilalti cu usurinta unei femei. Ne-am ascuns sensibilitatea, ne-am uitat feminitatea, ne-am ascuns noi in spatele unor masti social acceptate, am bifat liste cu succesul impus de altii, de o societate dominata de masculin si ego, ambitii si competitie. Ne-am diminuat pe noi pentru a face pe plac altora, ne-am abtinut sa ne facem auzite vocea si ne-am ferit sa exprimam deplin convingerile noastre de teama de a nu fi considerate prea slabe. Si uite unde am ajuns . . . . Insa a sosit timpul sa nu mai stam ascunse in umbra, sa ne facem vocea auzita sa aducem compasiune si iubire unei planete care are nevoie de noi sa instauram echilibrul dintre masculin si feminin. Noi putem face o diferenta in acest moment, fiecare in felul sau in locul in care se afla, putem face o diferenta cumva in bine exprimand deplin cine suntem, o diferenta care sa se propage in valuri de bunavointa, compasiune si iubire mai departe, nu doar in cercul celor apropiati, in cadrul familiei, si in cercul colegilor si partenerilor de afaceri, la locul de munca, ci peste tot pe unde te poarta viata. Putem schimba lucrurile incepand cu noi insine azi, aici, acum, incepand cu o curatenie profunda in interior, suntem la inceput de an, este o energie prielnica acestui lucru, este momentul oportun sa plantam semintele iubirii, in locul buruienilor crescute de la o zi la alta, de la o saptamna la alta, de la an la an in suflet. Daca nu stiti la care buruieni ma refer, ma refer la ura, invidie, gelozie, neincredere, dusmanie, resentimente, angoase, furie, nemultumire. competitie, frustrare, si altele, la fel de neplacute. Si putem incepe prin a aduce semintele iertarii si a le planta adanc in sufletul nostru. Iertare pentru orice nemultumire si necaz- imaginar sau real. Iertare fata de sine, si apoi fata de altii, pentru sine. Daca inca mai sunt ramasite ale unor nemultumiri, suparari, lucruri neterminate si incomplete din 2016 aruncati-le afara, renuntati la ele, eliberati-va de greutatea lor si pasiti usoare si incredere si iubire in noul an, doar asa putem face o schimbare. IMPREUNA! Ma includ si pe mine aici, si eu renunt la orice bagaje nefolositoare pe care le-am carat prea mult timp in spate dupa mine. Ma iert pe mine si esecurile mele, gafele mele si imi propun sa o iau de la capat, usoara, libera, cu incredere si credinta nestirbita de frici si angoase. Dupa ce am facut curat, am eliberat si am creat spatiu creez ceva nou, si ma asigur ca ii las suficient spatiu "noutatii" sa apara. Iar atunci cand incep ceva nou sau imi doresc altceva incep cu o coala alba de hartie unde scriu cu bucurie si entuziasm ce imi doresc, iau o coala alba si incep sa imi ascult inima si sa pun pe hartie ce imi doresc eu la nivel profund. Inchid ochii si visez ce mi-ar placea sa traiesc, "ascult" emotiile si vibratiile din interior, "ascult" vocea inimii si a intuitiei, ascult energia mea si ghidarea divina. Acesta este primul pas. Insa mai sunt cativa pasi in procesul creatiei pe care ii pun in aplicare. Un alt pas este sa iau o carte si o coala de hartie si sa fotocitesc acea carte cu intentia pe care doresc sa o vad implinita trecuta pe coala de hartie, practic in felul acesta transfer nonconstientului sarcina de a o aduce la implinire, care sunt modurile de actiune si calea de a fi adusa in plan fizic se vor deslusi mai tarziu, eu nu trebuie sa ma preocup prea mult de acest lucru in acel moment. Sunt mai mult decat pasionata de acest mod de a parcurge o carte si a materializa intentiile mele in viata de zi cu zi (Mai multe despre photocitire poti afla chiar aici www.photoreading.ro/ ) Mai este un pas si aici am vrut sa ajung pentru ca suntem la inceput de an si cam asa este viata noastra la inceput de an: o panza alba pe care tu schitezi ce doresti sa implinesti, si apoi duci la indeplinire cu pasi marunti, in fiecare zi. Prin urmare sa iau o panza alba imi schitez si apoi pictez pe panza dorintele inimii. Cred cu tarie in magia imaginilor si puterea lor de iti pastra dorinta vie, de a iti crea realitatea intr-un fel sau altul. Iar realitatea este creata, constient sau nu. Eu aleg sa o creez constient. 2017 este o panza alba pe care tu alegi ce vrei sa pui, tot asa cum tu alegi cat de mare sa fie panza, cat de colorata, si ce contine ea, ce emotii, ce experiente si trairi. Aleg sa imi creez viata constient prin meditatie, zilnic, si prin introspectie, cultivand acele emotii si stari care ma inspira si care imi aduc bucurie, cultivand pace si armonie, renuntand la avea dreptate in favoarea iubirii si intelegerii. Si sper din tot sufletul sa ajung la cat mai multe dintre voi si sa va inspire sa faceti la fel, fiecare in felul sau, fiecare sa isi cultive prezenta, starea de bine, bucuria, linistea, armonia si iubirea in mod constient pana devine mai mult decat molipsitor si cuprinde intrega planeta si intregul Pamant, pentru ca pana la urma suntem toti parte a aceleasi familii, suntem toti oameni cu diferente si deosebiri, insa toti suntem parte din omenire. Suntem uniti, chiar daca parem separati, si mai mult ca oricand suntem aproape unii de altii prin prisma tehnologiei care ne permite sa comunicam cu cei dragi din alte colturi ale lumii in cel mai scurt timp . Te las cu aceste ganduri de inceput de an, te invit sa te uiti cu onestitate in interior si sa faci curatenie acolo, sa eliberezi energia blocata in emotii si ganduri apasatoare si inutile si cateva intrebari: tu cum doresti sa exprimi feminitatea ta? Esti conectata la nivel profund cu esenta ta feminina? Esti deplin exprimata? Faci diferenta pe care doresti in lume? Ce ti-ai dori sa implinesti in 2017? Si mai mult decat atat: tu vezi cumva granite in imaginea de mai jos? P.S. In 2017 iti doresc sa fii deplin exprimata, sa ai curaj si sa indraznesti sa fii tu, adevarata tie, sa ai curaj si incredere sa duci la indeplinire tot ce ti-ai propus. Si iti doresc sa fii o sursa de ispiratie, sa aduci lumina, bucurie, incredere si iubire tuturor celor pe care ii intalnesti, mai des, sau doar o data in viata. Iar daca doresti sa iti extinzi prezenta si magnetismul personal, daca doresti sa te faci auzita si sa ai un impact puternic in comunitatea ta, sa fii feminina si sa obtii ce iti doresti in viata cu usurinta, cu gratie, te astept la cursuri, acolo mergem in profunzime in fiecare domeniu al vietii tale in care doresti sa cresti la nivelul urmator.
Astept cu interes sa aflu ce gandesti tu la inceput de an. Scrie-mi intr-un cometariu impresiile tale, viziunea ta pentru tine si aceasta lume in 2017, ce ti-ai dori sa implinesti si de ce nu; ce visezi tu? |
Eu sint Cristina
|