de Cristina Simincianu despre mine si ea, prietena mea, Ella "O prietena adevarata merge cu tine pana la capatul pamantul si inapoi! O prietena adevarata merge cu tine nu doar pana la capatul pamantului, o prietena adevarata, nu doar ca stie ca nu exista sfarsitul lumii, ci cauta sa exploreze cu tine taramuri ne-explorate, alte galaxii, cauta sa patrunda misterele si sa vada toate miracolele care au dainuit in lume, cauta sa descopere lumea nevazuta si mai mult cauta sa se bucure de aventurile si descoperirile sale cu cea mai draga prietena a sa! Ce farmec are sa descoperi tot felul de lucruri frumoase si sa le tii doar pentru tine? O prietena adevarata stie si isi ia prietena cea mai draga oriunde, in orice calatorie!", spuneam in o alta nota. Mi-e inima plina! Acest articol este despre mine si ea, prietena mea, Ella. Este despre o relatie speciala. Si este despre . . . . nimic nu e intamplator! Scriam cuvintele din paragraful introductiv inainte de un seminar Arta Prezentei Feminine"Extinde-ti magnetismul personal" fara sa am habar cine va participa in acest seminar. Nu stiu niciodata dinainte cine vine. Stiu doar ca vine cine e pregatita sa auda, vine cine vrea o schimbare, vine cine se simte chemata, cine simte impulsul interior de a fi intr-un anume loc, la un anumit interval de timp. Iar sambata ne-am strans cateva prietene, nu multe, pentru a pastra un cadru intim, s-au adus una pe cealalta si eu am realizat cat de conectati suntem unii cu altii, desi uneori parem straini, este o retea invizibila care ne leaga, si ne uneste chiar si cand suntem la distanta, chiar si cand nu ne vorbim, si fiecare are un rol in viata celeilalte, un rol prestabilit, un rol pe care il stabilim de comun acord inainte de a veni aici, in aceasta viata, in acest corp, in aceste timpuri. Nimic nu e intamplator! De cate ori ai auzit expresia aceasta: "Nimic nu e intamplator!" ? Dar de cate ori ai simtit-o prin fiecare celula, prin fiecare cotlon al fiintei tale, asa de tare incat sa te faca sa tremuri, sa te emotionezi pana la lacrimi, sa ramai muta si sa realizezi ca tot ce poti sa faci este sa fii recunoscatoare si umila in fata vietii si a modului in care ne aduce impreuna pe unii cu altii, cum se tes panze care ne leaga prin fire invizibile, si cum noi nu am fi cine suntem azi, daca in viata noastra nu ar fi intrat un OM! Un singur om, care intr-o buna zi ti-a zis ceva absolut banal, dar care prin acel "ceva absolut banal" ti-a schimbat cursul viietii si ti-a trasat directia, fara ca tu sa stii pana ai devenit cine esti azi Mi-e inima plina! Mi-e inima plina de bucurie, incantare si recunostinta in acelasi timp; e un amestec placut de iubire, liniste, pace si de "mi-e bine!" Uneori trecem prin viata fara sa apreciem ce avem mai de pret, fara sa apreciem ce iubim mai mult cu adevarat, si uitam multe, iar vineri inainte de eveniment am realizat acest lucru, din nou, dar parca mai profund, mai viu si mai real ca niciodata. Si spun asta pentru ca atunci cand scriam cuvintele cu care am inceput nu am realizat ca in viata mea exista o astfel de femeie, o prietena asa cum am descris-o eu la inceput, nu mi-am dat seama ca vorbesc despre ea, despre Ella. A fost o sambata speciala, si un eveniment special pentru mine, neasteptat de emotionant. Pentru ca alaturi de mine de data aceasta a fost, ea, prietena mea, Ella. Ne-am cunoscut cu multi ani in urma, pe munte, pe vremea cand bateam poteci prin creierii muntilor, in o continua explorare, de frumos, de natura, de inaltimi, la 16 ani. Amandoua iubeam drumetiile montane si am legat o prietenie din aceasta pasiune: de a cutreiera muntii in lung si in lat, cu un rucsac in spate, pe poteci marcate cu dunga albastra, sau cruciulita rosie, prin salbaticie si pustiu, pe ploaie sau pe ninsoare, mereu cu zambetul pe buze, cu incantarea ca vom ajunge la o cabana si vom petrece seara la focul sobei cu o chitara, cantand. pe Glajarie, spre Malaesti, 16 ani Sa va povestesc un pic de Ella. De Ella ma leaga cea mai inedita experienta. Cea mai frumoasa si curajoasa aventura. Cred ca de fapt atunci a inceput cu adevarat prietenia noastra. In anul in care Sheryl Crow a venit sa cante la "Cerbul de aur" (cand nu imi aduc aminte cand a inceput prietenia noastra, ce ne-a legat, verific cand a venit Sheryl la noi). Era vara lui 1997. Ellei ii placea Sheryl Crow si vroia neaparat sa o asculte, eu nu tineam sa o aud, dar tineam neaparat sa fac un traseu pe munte, asa ca am hotarat sa legam concertul lui Sheryl, din Brasov cu o drumetie. Nu imi aduc aminte concertul, si nici pe Sheryl nu mi-o amintesc prea bine, dar nu am sa uit cat voi trai ce a urmat in urmatoarele trei zile. Am pornit la drum cu o cartulie, un ghid montan micut care descria traseul catre cabana la care doream sa ajungem. Ne-am trezit dimineata devreme, era un traseu de opt ore pe creste si noi ne aflam in oras, in Brasov. Ne-am indreptat spre Poarta Bran si acolo ni s-a alaturat un caine, nu orice fel de caine, ci unul cu papion, el era baiat de oras, elegant, dichisit. Undeva in mijlocul satului ne-am amintit ca nu mai aveam apa. Si ne-am oprit la o poarta, la o batrana sa ii cerem sa ne dea apa de la fantana din curtea ei. Ea s-a minunat ca ne vede doar pe noi doua si ne intreaba: "Da' unde mergeti voi fetelor? Asa singure?" La care noi am izbucnit in ras, si amandoua ne-am intors cu degetul spre caine: "Cum singure? Nu vedeti ca suntem protejate, nu vedeti ce dulau avem cu noi?" Adevarul fiind spus, nici noi nu stiam unde mergem. Stiam ca ne-am pornit. Stiam ca dorim sa ajungem la Malaesti pe un traseu nu prea practicat, pe alte carari decat cele pe care mai fusesem, stiam ca avem o harta, stiam ca sunt trei trasee, stiam ca vom alege varianta Poarta Bran-sat, urmand sa urcam pe creasta Clincea, spre Tiganesti, si ajungem in Malaesti. Iarna nu este un traseu recomandat, pentru ca este pe platou, e lung, si pe creste se schimba vremea pe nepusa masa, nu stii niciodata ce apare, furtuna, viscol sau soare. Vara, -spunea in carticica in care noi aveam o incredere oarba, ca poti ajunge intre 6 si 8 ore, dar sa nu poposesti mai mult pentru ca daca te prinde furtuna pe creste, nu ai unde sa te adapostesti. Entuziasmul era mare, bucuria pe masura, acum privind in urma nu stiu daca era curaj sau inconstienta, dar stiu ca era determinare sa ajungem la Malaesti pe o parte si sa coboram pe cealalta, sa taiem Bucegii la picior, la pas, in trei zile fix. A fost deosebit de amuzant acest traseu, nu calcasem niciodata pe acolo, si nu stiam unde trebuie sa ajungem, aveam doar o carticica care descria cam asa "cand ajungeti la prima poienita, veti gasi un izvor, daca priviti in dreapta sus spre creste, veti vedea o piatra mai mare pe care este scrijelit "Dragos + Vera= Iubire", treceti pe langa piatra si mai urcati 15 minute, apoi poteca o ia la stanga, e o curba usoara, Urcati pieptis si in 30 de minute iesiti din padure la un al doilea luminis." Si tot asa. Descrierile erau hilare, dar precise, am gasit izvorul, am gasit piatra cu declaratia de amor, precum si stanca cu muschi care ne anunta dupa 3,4 ore de mers doar prin padure umbrita, noi doua fete, singure, cu un caine care ne urma tacticos, ajungem pe platou. Iar dupa stanca cu muschi a urmat ceva ce ne-a taiat resuflarea: crestele si tot pamantul la picioarele noastre! Vad si acum privelistea cu ochii mintii! De la inaltimea la care ne aflam era o panorama absolut superba toata Poiana Brasovului se intindea la picioarele noastre. Am simtit, amandoua, fiecare la fel de intens: Toata lumea e a mea! Era un soare superb si la o distanta mica de noi au aparut cateva capre negre, nu mai vazusem pana atunci capre negre . . . nici flori de colt. Ne-am oprit sa luam pranzul pe platou sa ne tragem sufletul si sa admiram minunatia de priveliste care ne amutise pe amandoua. Pana cand eu am remarcat niste nori si amintindu-mi ca furtuna vine pe nepusa masa pe creste am zorit-o pe Ella: "hai, mananca mai repede, sa nu ne prinda furtuna, sa nu ne trazneasca pe aici". Am continuat in pas saltaret, in tacere, traseul pe la 6 seara am ajuns si noi la cabana, inca nu imi vine sa cred ca am gasit-o, ne-a venit inima la loc la amandoua, eram in siguranta, de aici stiam traseele, mai fusesem, si erau circulate, nu ca cel pe care fusesem noi. (carticica aceea ghid a fost senzationala, cred ca o mai am pe undeva). Am poposit o noapte acolo, apoi am urcat spre Omul, si am coborat in Busteni. Mi-a fost mila de caine, nu a fost prea bine primit de cainii de la cabana din Malaesti, dar nu a fugit, a ramas peste noapte cu noi, ne-a fost calauza, ne-a condus pina in Busteni, pina la intrarea in oras si apoi s-a facut disparut, nici pana in ziua de azi nu imi vine sa cred cum s-a tinut el de noi, parca eram prieteni de-o viata, si a continuat cu noi pina cand mai aveam un pic si ne urcam in tren sa ne intoarcem spre casa, parca a simtit ca urmeaza sa ne despartim. Ne-am intrebat ani de zile ce a facut dupa aceea, s-a intors la Poarta Bran?, cum, pe unde?, pe cine a mai condus si unde?, daca il vom mai intalni si altele, si am ras de norocul nostru de fiecare data, cum am fost protejate pas cu pas. Din pacate nu am poze de atunci, nu cred ca am facut, la acea vreme nu existau telefoane destepte si nici nu mergeam cu camera foto peste tot, sa imortalizam fiecare moment, nu tineam sa demonstram nimic nimanui, ci doar sa ne bucuram de locuri frumoase. Te-am luat cu mine sa afli cum ne-am cunoscut, si cum ne-am conectat. Era vara dintre clasa a XI si clasa a XII. Ella era si este mai mare decat mine cu doi ani, Cand am terminat liceul, cautam un loc de munca sa imi pot plati facultatea, sa fiu si eu independenta si ea mi-a spus "Du-te acolo, incearca, vezi ce iese, se fac angajari!" Am ascultat-o! M-am dus! Daca la inceput prietenia era doar despre drumetii montane, cantece la chitara si un foc de tabara , intre timp ne-am apropiat mai tare, am rarit drumetiile montane, timpul nu ne mai permitea sa facem escapade la fel. Insa am continuat sa ne vedem, sa ne povestim, sa ne sustinem, sa ne incurajam, sa ne povestim si bune si rele. Sa fim acolo una pentru cealalta . . . . Si am ajuns in 2017 . . . au trecut nu mai mult nici mai putin de 20 de ani! . . . Nu stiu cand au trecut, dar stiu ca s-au intamplat multe, si ea a fost acolo pentru mine cand nu era nimeni altcineva, cu o inima deschisa, zambind, mereu zambind, asa e Ella: zambeste mereu din toata inima! Iar in momentul in care am realizat ca vine si ea am revazut filmul ultimilor 20 de ani, cu alegeri si decizii si am inteles tot! . . . intr-o fractiune de secunda: eu nu as fi cine sunt azi, daca nu ar fi existat ea, Ella! Am sunat unde m-a trimis ea, mi-am programat un interviu, m-am dus la interviul acela si l-am luat! Asa am cunoscut-o pe Connie cea care mi-a dat primul job in aceasta viata, datorita careia am deschis primul cont in o banca, si am facut primele mele economii, din care am platit primele cursuri de arte martiale, iata cum datorita Ellei am ajuns sa il cunosc pe sensei, care mi-a fost si tata si mama, si prieten si confident, si mai mult ca oricine, mentor. Sunt recunoscatoare pentru Connie in viata mea. Am lucrat o vreme acolo si apoi am plecat in alte parti, am parcurs alte etape, urmand ca apoi sa ma intalnesc din nou cu cea care mi-a dat primul job din viata, si sa fac primele cursuri de dezvoltare personala, care au fost fundatia pentru ce a urmat. Acele cursuri m-au facut sa ma deschid catre altele, si altele, si altele si uite asa am ajuns azi de la carari de munte la cursuri despre feminitate constienta. Intamplator? . . . . nu cred! Intalnim in viata acei oameni de care avem nevoie sa evoluam! Intalnim in viata oameni care ne dau lectii de viata, ne ofera ocazia sa crestem si apoi dispar. Unii ne lasa un gust amar in amintire, altii ne aduc zambetul pe buze pana la urechi. Unii vin sa ne aminteasca care este calea noastra, sa ne puna pe directia potrivita pentru noi, si apoi dispar, altii raman pentru ca mai au de parcurs alte etape alaturi de tine, pentru ca si ei au lectii de invatat de la tine, nu doar tu de la ei. Da-mi voie sa ti-o prezint: Ea este prietena mea, Ella. Am inteles sambata cat de recunoscatoare sunt ca exista in viata mea, pentru ca fara ea: 1. eu nu as fi cine sunt azi, as fi altcineva, care ar face altceva; 2. cu ea as merge pana la capatul pamantul si inapoi, si tot cu ea as continua alte explorari si aventuri, cu ea alaturi nu cunosc frica! Cu ea eu nu am nevoie de masti, cu ea pot sa vorbesc fara ocolisuri si cu ea inima mea rade! Mi-e inima plina pentru ca o am pe ea, prietena mea Ella! Nu stiu daca tu ai o Ella in viata ta, dar iti doresc din tot sufletul daca nu o ai, sa o gasesti, si sa o tii aproape, sa ii spui ca o pretuiesti, si cu ea sa calatoresti, sa vorbesti, sa explorezi si tot ei sa te destainui atunci cand ti-e inima grea. De ce am vrut sa iti povestesc de Ella, de ce iti scriu despre cea mai draga prietena? Pentru ca vreau sa punctez cateva idei, nu doar ca nimic nu este intamplator. Ci si faptul ca suntem interconectati, suntem legati prin fire invizibile, si fiecare are un impact in viata celor pe care ii intalneste, chiar daca esti constienta sau nu. Nu trebuie sa fii o persoana influenta, faimoasa, extrovertita si prezenta la toate evenimentele mondene ca sa ai un impact in viata cuiva. Ai un impact oricum! In viata celor apropiati tie, in viata celor care au stat cu tine ani dupa ani si te-au vazut si cand erai jos, si cand erai la inaltime, si stiu cine esti, iti cunosc puterea, au rabdare sa te asculte, sunt dispusi sa fie alaturi de tine si in momente grele, nu doar la petreceri si zile senine. Nu trebuie sa stii sute de oameni ca sa influentezi pe cineva, influentezi oricum. Insa poti influenta constient. Pentru ca: --- > atunci cand tu iti impartasesti pasiunile deschis unei prietene, ii dai curaj ei mai departe sa isi urmeze si ea pasiunile. ---> atunci cand tu visezi, ii dai si ei putere sa viseze si sa isi urmeze visul; ---> atunci cand tu indraznesti ii insufli si ei din curajul tau; ---> atunci cand esti linistita, in pace si acceptare cu tine ii transmiti si ei linistea ta si o ajuti sa isi gaseasca linistea; ---> atunci cand tu dansezi cu viata si ea e martora ta, pe soare, viscol sau furtuna, si ea danseaza cu viata ei cu curaj, indrazneala si incredere! Mi-e inima plina de bucurie, incantare si recunostinta in acelasi timp; e un amestec placut de iubire, liniste, pace si de "mi-e bine!" Pentru ca alaturi de mine de data aceasta a fost, ea, prietena mea Ella. Sper ca ai si tu o Ella in viata ta! P.S Ella este casatorita acum, are o fetita acum, Ema. Ce urmeaza? Ella nu stie acum, dar o sa afle! Urmatoarea drumetie pe munte nu va fi doar cu noi doua, ci si cu Ema! Povestea merge mai departe . . . P.P.S.Campania "Fii o prietena continua!" despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie.
0 Comments
de Cristina Simincianu Cand te-ai trezit ultima oara dimineata, te-ai privit in oglinda si ti-a placut ce ai vazut? Te-ai admirat, ai fost incantata de imaginea care ti se-arata? Ai inceput sa iti spui cuvinte de lauda si apreciere, ai inceput sa complimentezi singura? Pur si simplu! Asa de bucuria de a te vedea, tu pe tine, cu zambetul pe fata, cu o fata luminoasa si radioasa la prima ora dimineata, neacoperita de machiaj sau griji marunte? Nu prea recent, nu-i asa? De fapt nici nu iti amintesti cand ai facut asta ultima data si sa iti spui : "Mamaaaa!, ce BINEEEEEEE arat! Sunt absolut senzationala! WOW!" Cand am incetat sa ne iubim? Cand am incetat sa ne laudam? SINGURE ! ! ! PENTRU A VEDEA ALTII FRUMUSETEA DIN NOI, MAI INTAI TREBUIE SA O VEDEM SI SA O APRECIEM CHIAR NOI! (Barbatii nu au problema cu asta, ei chiar se lauda singuri tot timpul, se lauda cu umor si pentru lucruri de care nu au de ce sa fie mandri, doar pentru a isi face curaj, si pentru a "se vinde" ca o "valoare", ca un bun pretios, de dorit la casa omului, un "asset" de dorit in compania respectiva, de neinlocuit in situatii de criza) Sa ne pretuim, sa ne acceptam si ne iubim este ceva deosebit, nu oricine are puterea aceasta, si cere mai multe lucruri de la noi, cere disponibilitate in primul rand, cere sa iti faci timp pentru tine, cere sa poti sa spui "NU". Si uneori cere CURAJ, cere curajul de a ne privi, - noi, fiecare in parte, fiecare in interiorul sau- cu curiozitate, cu incredere, cu blandete, cu apreciere, cu iubire si cu iertare! Iertare pentru momentele in care am esuat! Iertare pentru momentele in care am gafat! Iertare pentru momentele in care am strigat! Iertare pentru momentele in care am actionat dintr-un impuls si am comis o imprudenta! Iertare pentru ca am spus lucruri care dor si pe care nu mai putem sa le luam inapoi! Iertare pentru ca am mancat! . . . emotional . . . si ne-am ingrasat! Iertare pentru faptul ca noi nu ne-am iertat, noi nu ne-am iubit nu ne-am apreciat si nu ne-am tolerat slabiciunile, imperfectiunile si imprudentele! Iertare pentru ca am fost dure, agresive si exigente! Iertare pentru ca am purtat masti, am ascuns adevarul si am mintit! Iertare pentru ca am facut lucruri de care nu suntem mandre! Iertare pentru ca nu am indraznit sa spunem ce avem de spus! Iertare pentru ca am suparat, si iertare ca uneori am uitat! Iertare pentru ca nu am avut puterea sa ii iertam pe altii care ne-au gresit si s-au purtat la randul lor urat cu noi! Am fost atat de des criticate, puse la punct, insultate, jignite, diminuate, uneori cu zambetul pe buze, incat am ajuns sa credem ca asa e normal sa fie ! Am ajuns sa credem fiecare critica si insulta si sa ne-o insusim ca si cum ar fi un adevar valabil despre noi, dupa care am continuat sa ne repetam acel "adevar", sa intarim acea convingere, sa pastram durerea cu noi, sa avem dreptate, sa justificam cumva, de ce s-a intamplat ca nu am obtinut acea marire de salariu, de ce nu am urcat acea treapta de cariera anul care s-a incheiat, si sa plecam in noul an cu indoiala si neincrederea ca putem obtine acea promotie, acea marire de salariu, ca suntem bune si valoroase, si sa continuam sa credem nu suntem capabile sa urcam acea treapta de cariera, ba chiar sa proiectam in viitor tot felul de scenarii negative despre cum nu vom reusi, sa repetam acelasi ciclu vicios, din nou si din nou . Am fost atat de des criticate, puse la punct, insultate, jignite, diminuate, uneori cu zambetul pe buze, de oameni pe care ii credeam apropiati noua, care ne-au spus cum nu am procedat bine, prin diverse subterfugii, prin diverse comentarii pasiv-agresive; incat am ajuns sa credem ca e adevarat ce au spus ei despre noi. Uneori acele critici si reprosuri chiar au venit de la oameni apropiati noua, de la parinti, de la frati, surori,sau de la cineva din cercul de oameni pe care ii stimam, ii priveam cu admiratie uneori: de la un profesor, un superior ierarhic. Uneori acel superior ierarhic nici macar nu era un el, era o ea. Iar atunci cand i-ai adus acea macheta, incredibil de ingenioasa si care era solutia perfecta pe care compania o cauta in acel moment, ti-a spus -din frustrarea ca nu i-a venit ei ideea salvatoare,- ca nu se vinde asa ceva, ca nu e buna de nimic propunerea ta si ca nu stie de ce te-ai angajat la departamentul marketing si creativitate, ca niciodata nu vii cu ceva bun. Ca nu esti talentata, ca nu esti creativa, si nu stie de ce mai platesc astia in continuare. Ti-a spus-o cu atat inversunare si tarie incat tu ai luat-o de buna. Fara sa stii ca, pe la spatele tau cu macheta ta si cu ideea ta geniala, s-a dus mai departe la superiorii sai ierarhici, si a prezentat intregul proiect ca si cum ea ar fi gandit totul singura, ca si cum ea a avut acea sclipire de geniu si dedicatie, si a obtinut nu doar promovarea dorita pe o pozitie cu mai multe responsabiliati, dar pentru care, ea nici macar nu e pregatita, tu ai fi fost mai pregatita, a obtinut chiar marirea de salariu pe care o meritai chiar tu, precum si postul respectiv. Dar tu ai continuat sa crezi ca nu esti buna de nimic, ti-ai rarit initiativele creative, precum si dorinta de a evolua si de a dezvolta alte produse si de a veni cu alte idei, si te-ai diminuat incet-incet pe tine. Mai mult decat atat ai continuat sa te biciuiesti, sa te invinovatesti si sa iti reprosezi tot felul de lucruri, imaginare sau reale. Iar cand altcineva a venit cu alt comentariu negativ, tu, pentru ca deja te indoiai de tine, iar ai crezut ca e adevarat si ti-ai insusit ceea ce acea persoana proiecta asupra ta, fara sa fie al tau, iar ti-ai dat puterea altcuiva. Unor circumstante, situatii sau oamenii. Ai pasit in postura de victima. Critica, presiunea de a fi perfecte sunt continue. Traim in o societate structurata pe repede- inainte. Iar cand nu facem lucrurile asa cum au fost planificate, din pix, pe hartie, ne grabim sa ne invinuim si sa ne criticam singure, pentru toti din jurul nostru asa fac, si asta ne invata anturajul, societatea. Alteori critica si judecata vin de la persoane nu foarte apropiate, pe care le intalnim poate de cateva ori sau doar o data in viata. Dar spun niste enormitati cu atata rautate incat ne ranesc profund. Uneori aceste rautati vin chiar de la alte femei, femei care nu te cunosc, nu au petrecut nici o secunda cu tine, nu cunosc povestea ta, nu iti stiu istoria, dar se grabesc sa te judece, se grabesc sa te puna la zid si sa umileasca, absolut gratuit. Pentru ca altcineva a facut asta cu ele, alta data, si acum e randul lor sa se razbune, sa se simta "mai puternice, mai bune", deasupra cumva. Ce spun acum poate fi cel mai bine ilustrat cu un exemplu. Cu siguranta te vei regasi, chiar daca poate situatia nu a fost identica. Dar insulta, critica, diminuarea a fost directa si fara motiv, absolut gratuita. Ti s-a intamplat vreodata sa intri intr-un magazin si vanzatoarele sa te masoare din cap pina in picioare, sa evalueze in cateva secunde "cati bani faci", sa isi dea ochii peste cap si sa te trateze cu aroganta? Sa te priveasca de sus ca si cum tu nu esti la inaltimea marcii pe care ele o vand acolo? Sau nu esti suficient de eleganta ca sa porti ce au ele expus in vitrine si rafturi, prin urmare daca atunci porti o tinuta sport, in nici un caz nu ai putea purta vreodata un taior sau ceva mai deosebit, mai elegant, o chiar o piesa unicat de designer? Mie da! Recunosc: nu o singura data. Imi amintesc in mod special un moment cand eram studenta. Am intrat undeva in piata Unirii la o reprezentanta moto, nu mai stiu daca era chiar Vespa, aveau o reclama cu o adolescenta cu pleata in vant, avea un par salbatic, care ii flutura rebel, in toate directiile,exact ca al meu! Deja ma vedeam pe ea cu pleata in vant, prin oras, super cool. Am pastrat imaginea aceea ani de zile pentru ca am zis ca ma intorc acolo, intre timp magazinul respectiv s-a desfintat, nu mai exista de ani de zile si eu am aruncat fluturasul promotional pe care l-am pastrat cu sfintenie, l-am pastrat ani de zile, il scoteam din sertar si ma uitam la el, era pe lista mea an de an. Mi-ar fi placut sa ti-l arat acum, ai fi inteles de ce o singura imagine transmitea atat de multe, fara cuvinte. O sa intelegi imediat de ce. Si in elanul, in exaltarea si entuziamul meu de rebela cu pleata in vant, am indraznit sa intreb: "cat costa?". Ce am primit atunci a fost o privire plina de aroganta, superioritate si dispret care spunea fara ocolisuri: "da' ce tu crezi ca iti permiti asa ceva? nu e de nasul tau! Vezi-ti, mataluta, de drum si nu mai imi pierde vremea mie ca eu ma ocup doar de oameni importanti, nu de prapaditi ca tine!" Poate nu a fost chiar asa pentru tine, dar un pic altfel, un alt context, aceeasi aroganta si dispret. Iti aduci aminte de scena din celebrul film "Pretty Woman" ? Cam asa a fost si pentru mine! Daca nu iti amintesti, nu ai vazut filmul, o poti vedea mai jos: Adevarul este ca cele mai multe rani le capatam de la femei, uneori sunt mai dureroase si usturatoare comentariile pe care unele femei le fac la adresa noastra, pur si simplu, fara motiv, din frustrare, din complex de superioritate - ele nu stiu ca un complex de superioritate este de fapt un complex de inferioritate mascat, un ego explodat care ascunde "Eu nu sunt suficient de buna" prin urmare trebuie sa arat tuturor ca sunt superioara". Uneori suntem suficient de norocoase sa avem o prietena buna cu care sa discutam deschis, sa ne varsam ce "of!" avem pe suflet, sa ne alinam durerea. Avem norocul sa ii povestim cate in luna si in stele si ea sa aiba rabdarea sa ne asculte, si sa dea ingaduitoare din cap, ba chiar sa ne si incurajeze uneori, astfel ca uitam ce s-a intamplat. Mai mult, o prietena adevarata merge cu tine pana la capatul pamantul si inapoi! O prietena adevarata merge cu tine nu doar pana la capatul pamantului, o prietena adevarata, nu doar ca stie ca nu exista sfarsitul lumii, ci cauta sa exploreze cu tine taramuri ne-explorate, alte galaxii, cauta sa patrunda misterele si sa vada toate miracolele care au dainuit in lume, cauta sa descopere lumea nevazuta si mai mult cauta sa se bucure de aventurile si descoperirile sale cu cea mai draga prietena a sa! Ce farmec are sa descoperi tot felul de lucruri frumoase si sa le tii doar pentru tine? O prietena adevarata stie si isi ia prietena cea mai draga oriunde, in orice calatorie! Poate ca uneori o discutie cu o prietena ajuta, dar de cele mai multe ori nu este suficient. Poate ca avem o prietena, dar nu poate fi acolo chiar in acel moment, durerea se amelioreaza, dar nu dispare, ea se stocheaza la nivel celular in memoria corpului tau. Uitarea nu inseamna si vindecare! Uitarea inseamna doar ca atentia noastra s-a mutat catre altceva. Dar rana e acolo, nu s-a inchis, doar s-a cicatrizat la suprafata. Si ei i s-au alaturat alte rani, an dupa an, altele apar. Pe care de asemenea le-ai ignorat. Dar ele nu te ignora pe tine. Si se deschid exact atunci cand te astepti mai putin si dor! Pentru ca nu s-au vindecat, doar au fost ignorate, dar nu au disparut cu desavarsire. Realitatea este ca ranile raman cu noi o buna bucata de vreme! Si ranile nu se vindeca singure, in timp ce noi stam in casa citind o carte, sau privind un film, sau desfasurand alte activitati domestice. Ranile cauzate de alte femei se vindeca alaturi de alti oameni, de regula alaturi de alte femei, intr-un cerc de femei suportive, dispuse sa ofere apreciere si sprijin, emotional si afectiv, cu caldura si compasiune, cu toleranta si intelegere. O femeie creste si infloreste intr-un cerc de femei! Atunci cand o femeie este martora altei femei, cea din urma creste, pentru ca ii este hranita esenta feminina! Este hranita nevoia de atentie, apreciere, acceptare si in ultima instanta iubire! Cea din urma invata acceptarea si iubirea de sine permitand celorlalte sa o vada, fara armuri, straturi si masti, se dezbraca de orice nu ii mai serveste si se arata "goala", fara a incerca sa ascunda imperfectiunile, durerile, ranile si cicactricile lasate de rani, se arata in toata vulnerabilitatea sa cu bune si rele, cu greseli, gafe mai mari sau mai mici si cu victoriii, cu bucurii marunte sau impliniri si realizari marete! Si atunci cand se lasa vazuta, fara frica de a fi judecata, fara nici un fel de frici, sau cu tot cu frici, isi da voie sa ii fie frica, dar se lasa vazuta oricum, ea creste si infloreste! Feminitatea ei infloreste! Ea devine mai constienta de darul si harul pe care doar ea il are, de zestrea primita de la divinitate la nastere. Si nu doar ca devine constienta de zestrea sa la nivel profund, de darurile pe care le are de oferit lumii, dar isi imparte lumina, bucuriile si isi deschide inima lumii intregii! Cand in acel cerc de femei se numara si prietene, procesul de vindecare a ranilor dobandite in timp este mai puternic si se desfasoara mai repede. Cand femeile nu se cunosc, dar se sustin neconditionat, devin prietene pe viata, sunt martora una celeilalte, la bine si la greu! Formeaza o alianta, se unesc si e greu sa dezbini acea unire a inimilor, nu este o conexiune sexuala, este o conectare profunda la nivelul sinelui divin! Cel nascut din lumina si care vede lumina si harul, cel plin de iubire si apreciere, sinele curat, neprihanit, neatins de durere, cel plin de pace si liniste imperturbabila! Nu poti distruge o astfel de prietenie, nu o poti desfiinta, ea dainuie timpului, obstacolelor, problemelor si oricaror momente dificile din viata! Pentru ca unde-s doua puterea creste! Imagineaza-ti doar cand sunt mai mult de doua femei alaturi de tine! Alatura-te unui cerc de femei! Cauta acele femei cu care rezonezi si ai incredere in puterea amplificata de energia lor! Nu lasa ranile sa "supureze", vindeca-le intr-un spatiu sigur, alege cu atentie cui te alaturi si cu cine te insotesti, fii dispusa sa te uiti la ce doare sau a durut pentru a sparge tiparul, pentru a putea iesi din cercul vicios, pentru a pasi usoara inainte pe drumul vietii si nu in ultimul rand pentru a dansa cu viata cu zambetul pe buze! p.s. Alatura-te cercului nostru "Arta Prezentei Feminine", urmareste-ne evenimentele si vezi cand poti participa si tu, nu ezita sa te deschizi catre alte orizonturi, sa deschizi alte usi, spre tine, si spre alti oameni si oportunitati! Iti promit ca te vei re-indragosti de tine! despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. feminYIN tv - episodul 4 de Cristina Simincianu Imaginea este importanta! Dar este chiar totul? Traim in o societate care pune mare pret pe imagine, totul este despre imaginea pe care ti-ai construit-o sau o afisezi cu nonsalanta. Si totul a devenit despre o multime de oameni care te judeca dupa o simpla imagine. Ca urmare tendinta tuturor -pentru a fi acceptati- este sa mentina o imagine de fatada in concordanta cu normele si tiparele impuse de societate. Totul se reduce la o imagine? Am ajuns sa fim definiti de o imagine care o purtam dupa noi oriunde mergem, o imagine pe care am construit-o in atat de mult timp incat am ajuns sa ne identificam cu ea, sa uitam cine suntem si sa fim cu adevarat pierduti - barbati si femei deopotriva- daca cineva patrunde dincolo de imaginea -armura. In episodul 4 feminYIN tv iti propun un exercitiu diferit, un exercitiu care cere sa te deschizi si sa renunti la armuri si orice mecanisme de aparare dezvoltate in timp: ,Era "Fake it 'til you make it!" a apus! . . . a apus demult. Oamenii doresc sa auda adevarul, chiar daca uneori nu e placut. Oamenii au nevoie de valori. Sunt o serie de valori care nu se demodeaza, care nu se vor deprecia niciodata. Printre ele se numara autenticitatea, capacitatea de a fi autentica este ceea ce te face irezistibila, nu o imagine!, fie ea si una realizata de un fotograf iscusit cu o camera profesionala, nu prelucarea in fotoshop, si nici mimarea unui anumit tip de comportament. Autenticitatea la fel ca si feminitatea, este o stare care se cultiva, cu intentie si continuitate, este un proces care nu se incheie niciodata. Nu poti fi autentica doar o saptamina, si apoi lasa, mai vedem, ma mai gandesc. Alegi sa fii autentica, clipa de clipa, zi de zi, saptamina dupa saptamina, an dupa an, pina cand te hotaresti sa iti inchei socotelile pe acest pamant. Autenticitatea este o alegere, care iti aduce beneficii si prieteni pe viata. Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii practice de constientizare a energiei proprii si meditatie. Cristina Simincianu Frica de a fi vazuta stie ca atunci cand asculti mintea care iti explica in cate feluri poti da gres, de fapt ii cedezi puterea ta nemarginita ei, fricii. Frica de a fi vazuta stie ca va deveni mai puternica astfel si ca va castiga teren nu doar in viata profesionala, in afacerea ta, in cariera, cat si in plan personal, in o relatie. Stie ca nu vei avea curajul de a te intalni cu un barbat pentru ca el va vedea toate imperfectiunile tale. Frica de a fi vazuta stie ca daca totusi te afli intr-o relatie, cumva ea va gasi o cale sa saboteze si relatia in care te afli deja. Iti va presara altfel de ganduri, soptite de minte in mod iscusit, meticulos, fara incetare si iti va otravi increderea in sine altfel. Iti va sopti diverse. Te va informa intr-un fel sau altul ca tu "Nu esti suficient de supla", "Nu esti suficient de voluptuoasa", "Nu esti suficient de senzuala", "Nu esti suficient de atractiva", "Nu esti suficient de feminina", prin urmare nu meriti! Nu meriti sa fii cu adevarat iubita, nu meriti sa fii rasfatata si apreciata de barbatul tau din viata ta, nu meriti sa te duca intr-o vacanta romantica pe o insula exotica si multe altele. Frica de a fi vazuta stie ca mintea iti va sopti atat de multe, atat de des incat nu doar vei ajunge sa le crezi, dar vei crede atat de tare in acestea incat vei incepe sa primesti dovezi in acest sens in viata ta. Nu doar ca iti construiesti armuri sa te protejezi, nu doar ca te ascunzi in spatele unor masti, dar lasi sa se vada numai parti din tine care crezi tu ca sunt social acceptate. Frica de a fi vazuta stie ca poate curma o relatie deja existenta prin diverse strategii si tertipuri. Frica de a fi vazuta nu se opreste, nu se odihneste, este tot timpul activa, dinamica si te invaluie cu alte ganduri si panze de indoieli si angoase tocmai pentru a te descuraja sa indraznesti. Frica de a fi vazuta stie cum sa poarte o batalie, ce arme sa foloseasca ca sa cucereasca teritorii noi. Pentru ca in fond, asta face!, poarta o lupta, ti-a declarat un razboi tie, femeie draga, cu intentia de a il castiga. Frica de a fi vazuta este prezenta pe mai multe fronturi simultan, este mereu acolo si nu se sfieste nici o clipa sa isi arate coltii si este cea mai fericita si multumita cand te tine strans in ghiarele ei si iti dicteaza fara ca tu sa stii actiunile si fiecare pas din viata ta. Ea in sine, frica de a fi vazuta, are o identitate a ei. Frica de a fi vazuta isi pune amprenta in fiecare coltisor al vietii tale. Dar doar daca o lasi tu si ii dai puterea ta ei. Frica de a fi vazuta poarta diverse chipuri si poate fi cu un pas inaintea ta adeseori pentru ca este hotarata sa castige fiecare lupta si pentru a iesi invingatoare in orice situatie nu are scrupule sau principii. Frica de a fi vazuta nu este un personaj asa cum pictat-o eu, cum intentionat am descris-o, ci este pura energie. Este o energie cu o identitate proprie, intunecata, la fel cum este mania, furia, frustrarea, gelozia, individia, ura, etc. Este o energie care ne domina si ne fura lumina, noua femeilor. DAR DOAR DACA O LASAM! Este o energie care poate dicta in orice aspect al existentei noastre, daca noi nu o constientizam si o lasam sa puna stapanire pe noi, femeile, sa domine fiecare aspect al vietii noastre , sa ne tina mici, incapabile si invizibile. Sa ne invete noi si noi feluri in care sa ne diminuam pe noi, ca ulterior sa ne invinovatim si sa ne adancim si mai tare in intuneric Frica de a fi vazuta paralizeaza. Frica de a fi vazuta este subtila si nemiloasa. Frica de a fi vazuta iti afecteaza fiecare aspect al vietii. Ea apare pe nepusa masa la orice intalnire si te impiedica in diverse moduri sa obtii ceea ce iti doresti. Frica de a fi vazuta se insinueaza in viata ta atunci cand te astepti mai putin si exact acolo unde nu iti doresti. Frica de a fi vazuta te opreste se fii remunerata pe masura valorii tale pentru ca tu nu te lasi vazuta cu adevarat de superiorii tai, de colegii tai, de potentialii clienti sau potentialii parteneri de afaceri pentru ca tu nu iti arati valoarea. Frica de a fi vazuta isi face aparitia nu doar la o prezentare de produs, ci si la fiecare negociere importanta, iti intuneca judecata si iti blocheaza capacitatea de a identifica oportunitati de afaceri, de a vinde mai mult si mai bine, de a identifica parteneri benefici tie si colaborari oportune cresterii afacerii tale, impiedica in fapt intreaga ta dezvoltare personala si implicit capacitatea de a face mai multi bani, de a crea prosperitate continua, de a crea abundenta financiara, satisfacatoare, o crestere substantiala a veniturilor, si nu se operste aici. Frica de a fi vazuta isi face aparitia la o orice intalnire amoroasa pentru a te provoca sa faci stangacie, dupa stangacie, sa te indoiesti de tine si te ascunzi de iubire. Dar numai daca tu o lasi! Tu stii cum arata frica ta de a fi vazuta? Cum se manifesta la tine? In ce fel isi face aparitia si iti dicteaza actiunile in viata (sau lipsa lor)? Te intreb pentru ca la fiecare femeie arata diferit, iar unele femei nici macar nu stiu ca sunt controlate, stapanite de-a dreptul de frica de a fi vazuta. Tu o constientizezi, ce faci cu ea? O lasi sa te insoteasca peste tot? Ii dai importanta sau o ignori? O lasi sa te copleseasca sau o recunosti si iti continui activitatea in directia a ce ti-ai propus sa faci fara a o lasa sa conduca dansul cu viata? Daca ai reusit sa o identifici, stii cum arata frica ta de a fi vazuta, atunci pentru a rupe cercul vicios, pentru a o diminua, pentru a iti lua puterea inapoi, pentru a o desfiinta pur si simplu este necesar sa faci primul pas in directia dorita de tine si inima ta. Este necesar sa iei actiune in directia visurilor tale pentru a o infrange tu pe ea! Este necesar sa te uiti la visul tau maret si sa il imparti in obiective mici, realizabile, cu pasi mici in fiecare zi. Un pas marunt, urmat de un alt pas marunt, caruia i se adauga in fiecare zi altii! Nu este cazul sa ii lasi grandoarea visurilor sa te copleseasca, frica de a fi vazuta s-ar distra copios! Este necesar sa identifici fiecare piatra de hotar in realizarea si impliniriea viziunii tale, sa identifici ce iubesti, ce te pasioneaza si sa lasi iubirea sa aiba ultimul cuvant! Iubirea sa triumfe! Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii practice de constientizare a energiei proprii si meditatie. feminYIN tv- episodul 3 de Cristina Simincianu Are loc o trezire a feminitatii la nivel global, se intampla evident si la noi. Se vorbeste des despre energia feminina, respectiv despre puterea feminina. Cu toate ca se vorbeste des, inca se vehiculeaza mituri de spre feminitate. Pe unele dintre ele le cunoasteti deja, altele s-ar putea sa va surprinda. Sunt foarte multe “adevaruri” despre feminitate care se propaga in eter. Se vorbeste din ce in ce mai mult despre despre feminitate in ultima vreme. Este important sa distingi intre mituri si realitate, este important sa gasesti sursa puterii tale feminine, sa fii conectata cu esenta ta feminina si cu tine la nivel profund. Este important sa identifici sursa puterii tale feminine si sa creezi de acolo-din acel loc de putere- ceea ce iti doresti sa experimentezi in viata in relatie cu el, sau pe alte planuri, social, profesional. Daca ar fi sa spun in ce consta esenta ta feminina si cum sa o descoperi, unde este localizat izvorul feminitatii tale, trebuie sa iti spun ca este situat undeva in interiorul tau. Pentru a afla unde este izvorul feminitatii tale te invit sa urmaresti episodul 3 din feminYIN tv: Ma inspira sa lucrez cu femei care isi doresc mai mult, cu femei ambitioase care isi doresc sa se desavarseasca, femei care isi doresc sa aiba un impact important in cariera, precum si in societate in general, ma inspira sa dau putere femeilor care isi doresc sa se faca remarcate in mediul de afaceri, precum si pe scena intalnirilor amoroase, a femeilor care isi doresc implinire, iubire, si pasiune in viata lor. Prin urmare, daca esti una dintre acele femei si iti doresti sa explorezi mai mult feminitatea proprie te invit sa participi la unul din seminariile care urmeaza. Intra pe www.artaprezenteifeminine.ro si inscrie-te acum la seminarul de o jumatate de zi care urmeaza curand pentru a vedea in ce fel te poate ajuta Arta Prezentei Feminine sa obtii cu usurinta ceea ce iti doresti. despre Cristina Siminicianu
|
Eu sint Cristina
|