de Cristina Simincianu crampeie de vacanta aduc refrenul toamnei Laitmotivul verii a fost: "Cerceteaza-ti inima! Exploreaza! Zis si facut! M-am plimbat, am explorat, am cercetat! O vreme la tara, in sudul Frantei, intr-un mic colt de rai! Am petrecut o vreme frumoasa pe alte meleaguri, m-am minunat, m-am extaziat, pe alocuri m-am intristat, am vizitat, am admirat o alta cultura, am studiat istoria, am mers pe alte carari, iar am explorat, am speriat caprioare si am vizitat castele. Am alergat pe dealuri, pe langa paduri si am admirat cerul, din nou si din nou, si din nou!; am ascultat linistea si am numarat stelele de pe cer . . . am ascultat greierii si privit curcubeul superb ce mi s-a aratat in o buna dimineata, am meditat intr-o mica gradinita cu lavanda, am mers desculta in iarba, si m-am plimbat, si iar am cercetat si am explorat. Eu cu mine! Si apoi am decis ca m-am saturat si am decis sa continui vacanta in alta parte, la noi acasa, pe plaiuri mioritice, intr-un loc drag mie. Inainte de a ajunge in acel loc special spuneam cam asa: O calatorie presupune uneori o initiere, alteori schimbare de perspectiva, analiza, introspectie, transformare, vindecare, relaxare, alteori o simpla plimbare sau o alinare . . . a unui dor mare. O călătorie presupune o retragere din cotidian, o rupere de ritm si un strop de inspiratie. Uneori doar unul din aceste lucruri, alteori toate la un loc si un strop de imprevizibil in plus. www.facebook.com/1475941486018982/videos/1964521710494288/ Imi mentin parerea. Se spune ca acolo unde ti-e bine te intorci! Se mai spune ca esti acasa acolo unde se simte bine inima ta! Ei bine,daca e asa sunt multe locuri pe aceasta planeta unde eu ma simt acasa. Insa nicaieri nu ma simt ca in acest loc special pentru mine. Exista un loc aparte, un loc in care nu pot sa ajung fara sa vibrez, un loc in care nu pot sa nu ma emotionez, un loc in care nu pot sa ajung fara ca inima mea sa nu bata gata sa sara din piept, fara sa imi apara lacramioare in coltul ochilor, fara ca vocea sa imi fie gatuita de emotie, in satul de pe deal, pe langa plopii fara sot. M-am intors Intr-un loc special pentru mine, in satul copilariei mele, in Libertate! Da, eu am crescut in Libertate!, (de cand asteptam sa spun asta!), asa se numeste localitatea de frontiera in care mi-am petrecut primii sapte ani din aceasta existenta si fiecare vacanta de vara pana la vremea liceului. Am plecat sa explorez cultura si civilizatie in alta parte a lumii, sa descopar locuri noi si sa vizitez vestigii istorice, dar istoria ma astepta acasa sa o descopar eu pe ea, sa aflu si altceva decat ce credeam ca stiu. primele lacramioare aici le-am varsat, m-am emotionat fara sa vreau, la primul pas facut jos din masina, M-am intors acolo unde a fost scrisa istoria mea, unde a inceput istoria vietii mele, acolo unde imi sunt mie radacinile. Nu, nu te ingrijora!, nu am sa iti povestesc acum toata istoria mea, si intreaga mea viata, doar am sa iti arat crampeie din vacanta mea din alt colt de rai, de aici de acasa, dintr-un loc drag mie, am sa te iau cu mine in calatoria mea. Am savurat dimineti cu zorele: M-am bucurat de zile senine, am alergat pe dealuri, m-am plimbat, am meditat si am reflectat, . . . . iar m-am plimbat, am alergat, am cugetat, m-am minunat de frumusetea locurilor si am admirat cerul si am visat! Am avut si altfel de zile, zile cu nori si furtuna, zile in care cerul te lasa fara respiratie, zile in care natura te uimeste, zile in care am stat mai mult in interior (in interiorul meu). Eu cu mine! Dar dupa furtuna intotdeauna iese soarele si uneori apare curcubeul. Si iar l-am admirat! Si iar am alergat, si m-am plimbat, iar am explorat, si iar am contemplat, si iar am admirat. Eu cu mine! Am ascultat linistea, am privit cerul, am inceput ziua domol si m-am bucurat de spectacolul de pe cer. M-am reconectat, eu cu mine! In mod special am lasat fiecare zi sa aiba ritmul ei, asa cum fac oamenii de la tara conectati cu natura si cu ritmurile ei. Privesc cerul, se uita daca e soare, vreme buna sau furtuna si in functie de ce se intampla in jurul lor trec apoi la activitati diverse specifice vietii la tara, lasa lucrurile sa curga si se orienteaza dupa cursul vremii. Am ascultat corpul meu si ritmul lui, asa cum am invatat si predau in seminariile pe care organizez de o bucata de vreme, am ascultat greierii in fiecare seara si mesajele pe care Divinitatea mi le soptea cand ma miscam usor, agale, intr-o relaxare totala. Am hotarat sa las grijile deoparte si lucrurile sa curga in ritmul lor firesc, asa cum fiecare zi curge dupa fiecare noapte, fara efort si zbucium. Am ales sa fiu acasa in corpul meu, sa ascult ce spune si sa urmez ritmul firesc al naturii, fara graba, usor, lejer. Am citit, am dansat, iar am alergat, am vizitat neamuri, am ras, am plans emotii au fost din belsug, de drag, de dor, de bucurie, de necaz pe alocuri. O parte din emotii vi le transmit prin viu grai aici: www.facebook.com/1475941486018982/videos/1974775292802263/ Am mers in gradina, am plivit buruienile. Da, am plivit buruienile din gradina mea si buruienile din capul meu, am cules mere, rosii, dovlecei, fasole, caise, patrunjel, cartofi,ardei,struguri ---> ii poti admira aici, eu tare m-am bucurat de ei: www.facebook.com/1475941486018982/videos/1970095903270202/ . . . . . . am udat si am plantat . . . trandafiri! Si in timp ce am alergat, reflectat, contemplat, am lucrat in gradina am ascultat si am inregistrat mesajele primite, am retinut si notat ce mi-a soptit aceasta toamna. Azi oficial toamna isi intra in drepturi!, este ziua in care are loc echinoctiul de toamna 2017, mai exact are loc la ora 23.01 şi reprezintă debutul acestui toamne din punct de vedere astronomic in emisfera nordica in care noi ne aflam (marcheaza debutul primaverii in emisfera sudica), iar atenția ne este îndreptată spre interior, Momentul în care pașim în toamna astronomică implica echilibru, echilibru intre zi si noapte, echilibru intre intuneric si lumina. echilibru intre interior si exterior, echilibru intre diversele aspecte ale vietii. (vara s-a incheiat oricat ne-am mai dori sa ne mai bucuram de cateva zile de soare, (recunosc am dorit sa mai prelungesc putin vara in acest an) ) Echinoctiul de toamna marcheaza trecerea catre sezonul rece, intoarcerea spre casa (camin, corpul nostru, interior...), de asemenea implica culegerea roadelor cultivate pe timpul verii si renunatarea la straiele verii, renuntarea la bagajul care nu ne mai serveste. In toate colturile lumii acest moment este celebrat, acest punct critic de trecere din o etapa a ciclului naturii la alta este celebrat prin divinatia zeitatilor mama, care intrupeaza energia mamei Durga, cunoscuta si sub numele de Devi, sau Shakti pe durata a 9 zile in India; zeita Ostara care vine cu promisiunea unor noi inceputuri in emisfera sudica, in alte partii ale lumii se celebreaza Mabon, totul este despre reconectarea cu mama Natura, cu forta creatoarea, cu onorarea ritmurilor naturii, a recoltei, a roadelor, sau cu insamantarea cu plantarea unei noi recolte (depinde unde te afli pe acest pamant, in care emisfera traiesti). Un ciclu de creatie s-a incheiat, un altul incepe. Urmam ciclurile naturii si in aceasta toamna revenim acasa. Daca laitmotivul verii a fost "Cerceteza-ti inima, exploreaza!", Indemnul meu si in acelasi timp motto-ul din aceasta toamna este: GRABESTE-TE . . . INCET! REVINO ACASA! Mai multe iti voi dezvalui curand, ramai aproape! despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie.
0 Comments
de Cristina Simincianu In o societate centrata pe a avea, in o lume a consumerismului, in era materialismului, in vremuri in care glorificam starea de a fi cat mai ocupata, de a face continuu lucruri, pentru ca doar daca esti continuu "in actiune" obtii lucruri exista foarte multa presiune. Pentru a intra in tiparele unei societati grabite sa obtina diverse -de la mai multi banii, mai multe bunuri, mai multe masini, pana la titluri onorifice care sa valideze intrucatva valoarea si calitatea de "expert", "autoritate" intr-un domeniu sau altul- se exercita foarte multa presiune. Daca alegi sa faci lucrurile diferit, nu esti normala, sau nu esti suficient de buna, sau nu esti in pas cu vremurile, uneori cu moda si tendinte absurde, nu esti suficient de . . . . ceva! Eu astazi vreau sa iti amintesc un lucru: valoarea ta nu este data de posesiunile tale, nu este data de machiajul de diva pe care ti l-ai asternut pe chip la prima ora a diminetii pentru a te incadra in tiparele frumusetii cotidiene (cand ne incarcam cu prea mult fard pentru a fi frumoase, sau ne imbracam prea provocator pentru a fi feminine), valoarea ta nu este data de greutatea pozitiei sociale pe care ai dobandit-o prin acea casatorie chibzuit aleasa, valoarea ta nu este data de cat de mult te incadrezi in tipare, valoarea ta nu este data de cat de mare este contul tau bancar, valoarea ta nu este data de culoarea pielii sau de forma fizica, daca esti perfect tonifiata pentru a te afisa la plaja in cel mai minuscul costum de baie posibil,etc. Valoarea ta este independenta de toate acest lucruri exterioare pe care societatea actuala le pretuieste, Valoarea ta este ceva intrisec, ceva ce nu poate fi atins cu mana, dar se simte. Este constientizarea propriilor calitati insumate, este abilitatea de a cultiva si mentine un set de credinte si principii sanatoase de la care nu te abati de dragul nimanui; este convingerea de neclintit ca nu trebuie, nu ai de ce sa faci compromisuri pentru a face pe plac nimanui, este cunoasterea faptului ca esti in continua schimbare, transformare, evolutie si ai ceva unic, doar al tau, care nu poate fi repetat si reprodus de altcineva. Valoarea ta nu are pret si eticheta! Este inestimabila! Este inepuizabila, este direct proportionala cu potentialul tau infinit, intr-o crestere si expansiune continua. Valoarea ta nu are pret si eticheta! Decat daca ii pui tu, sau lasi pe altul sa o faca pentru tine. Intr-o societatea in care pretentiile tuturor celor din jur te indruma sa te conformezi pentru a intra in randul lumii: fii diferita, fii tu! Poate intotdeauna ai fost diferita, de mica. Poate ai fost ca un mac, intr-un camp de lavanda. Ai iesit intotdeauna in evidenta prin sensibilitatea ta, prin firea ta mereu vesela si jucausa, prin bucuria pe care o emani cand intri in fiecare incapere, prin creativitatea ta, prin vulnerabilitatea ta, prin autenticitatea ta, prin naivitatea ta, prin increderea pe care o acorzi oricui, prin felul in care vezi frumusete acolo unde toti ceilalti vad tot ce e mai urat posibil, simt disperare, deznadejde si neincredere. Poate ca intodeauna ai iesit in evidenta cumva! Dar a venit o vreme cand presiunea a fost prea mare si nu ai mai rezistat, ai cedat si te-ai conformat. A fost doar un moment, o clipa, un incident care te-a facut sa crezi ca ceva este in neregula cu tine, cu sensibilitatea ta, cu darurile care te fac speciala, cu pofta ta de viata si de a rade nonstop, de a dansa cu pofta; moment in care ai decis sa devii si sa fii la fel ca ceilalti insensibila, identic imbracata, cu aceeasi atitudine blazata, perfect mascata, in siguranta, aparent. Dar in acelasi timp si amortita, deconectata de tine, de pasiunea ta, de ceea ce te face vie, deconectata de ceea ce iubesti, deconectata de cine esti, deconectata de esenta ta feminina, deconectata de scanteia divina. Si atunci cand ai renuntat sa mai fii tu, adevarata tie, a aparut confuzia, neincrederea, nevoia de validare a crescut, s-au inmultit conflictele -pentru ca cine esti tu cu adevarat nu a disparut total-, au mai fost momente cand esenta ta si-a facut aparitia, dar a fost desconsiderata, diminuata si presiunea de a te conforma a fost mai puternica decat tine. Poate ca ai crescut si ai trait o buna bucata de vreme in nesiguranta, confuzie puternica, si incapacitatea de iti urma adevarata chemare, de a lua decizii pe cont propriu a fost mereu prezenta. Indecizia a fost un companion mereu prezent, ai simtit ca vrei sa faci ceva, dar de la tine se astepta altceva si nu ai mai indraznit sa faci nimic. Ai fost poate chiar si un pic rebela, revoltata, dar ti-ai dorit foarte mult sa fii placuta si acceptata. Ai cedat si te-ai conformat. Ai incetat sa fii tu, adevarata tie! Insa cand ceva iti este menit tie, te chiama. Te poarta pe carari neumblate, prin experiente neasteptate pana cand auzi chemarea si te intorci la tine, la cine esti tu cu adevarat, la ceea ce conteaza pentru tine, la ceea ce te face sa vibrezi, ceea ce te face sa te ridici din pat la prima ora a diminetii cu nerabdare si incantare si sa iti gasesti puterea clipa de clipa. Si uneori acel ceva menit tie nu se arata clar definit, nu este limpede la inceput imaginea pe care o vezi cu ochii mintii, nu este conturata intrutotul directia, si nu vezi pas cu pas ce ai de facut. Doar incepi sa simti diferit si sa iti aduci aminte ce iti facea placere cand erai copila si era clar pentru oricine ca esti diferita. Sau nu pentru oricine, doar pentru tine. Drumul inapoi spre tine nu este intotdeauna usor, uneori este presarat cu experiente dureroase, neplacute, chiar nedorite, dar fiecare isi are rostul sau. Sa trezeasca ceva in tine, sa iti aduci aminte sa simti, sa traiesti intens, uneori pur si simplu sa schimbi directia pentru ca te-ai indepartat prea tare de tine si de cine esti, sa te scoata din amortire si blazare, sa te aduca mai aproape de esenta ta, sa faca scanteia divina din tine sa isi inteteasca focul si sa arda constant astfel incat lumina ta sa straluceasca puternic, sa fie vazuta de la distanta viziunea, sa iti deschida inima care a impietrit candva fara sa iti dai seama. Si pe masura ce constientizezi ce iubesti, pe masura ce iti acorzi timp tie sa te asculti mai mult, mai atenta, pe masura ce incetinesti ritmul si incepi sa savurezi experientele pe care viata ti le aduce in fata, viziunea ta se contureaza si se infiripeaza usor-usor, prinde ea insasi viata. Pastreaza linia orizontului in fata si mergi pe calea ta! Nu iti face in nici un fel probleme ca esti singura si nu sunt carari batatorite! Inspiratia si puterea ta vin tocmai din a calca prin alte zone, din a batatori poteca pentru altii sa poata pasi si altii dupa tine. Menirea ta este sa deschizi calea pentru ca alte femei, si barbati deopotriva sa te poata urma si sa poata indrazni si ei sa isi urmeze visul, sa asculte chemarea, sa isi traiasca pasiunea vietii lor fara indoiala, temeri, ezitari, inhibitii. Pastreaza linia orizontului in fata si mergi pe calea ta! Fiecare are drumul sau de parcurs!, si propria devenire in desfasurare, devenire care nu se intampla intr-o zi si noapte, intr-un anotimp, pe timpul verii! Devenirea nu este compusa dintr-un singur sezon, ci e un ciclu, continuu, ca o spirala, mai avansam un pic ni se mai dezvaluie cate un pic cine suntem, ce dorim, ce ne implineste, cum putem fiecare sa contribuim, in ce fel ne putem pune in serviciul celorlalti, cum putem sa aducem un plus de iubire unei planete care tanjeste dupa compasiune, blandete si intelegere in orice directie ne-am uita. Uneori nici nu este nevoie sa te implici in tot ce ti se cere, ci doar sa ai grija de tine, sa fii plina de tine, de ceea ce iubesti, de ceea ce te face fericita! Si apropos: nimeni nu stie mai bine decat tine ce te face fericita, nici un expert in nici un domeniu nu stie si nu iti poate inmana "reteta" pentru fericire, pentru ca toate raspunsurile se afla in tine, in interiorul tau. Trebuie doar sa te asculti si sa nu cedezi presiunii exterioare de a fi intr-un fel sau altul indiferent de ce se intampla in jurul tau, sa ramai adevarata tie si inimii tale! Fii adevarata tie! Pastreaza linia orizontului in fata si mergi pe calea ta! Uneori va cere sa faci schimbari importante in viata ta pentru a te alinia din nou cu esenta ta, cu tine, cu Sinele tau inalt, va trebui sa renunti la o serie de relatii, uneori unii oameni vor pleca singuri pentru ca nu mai rezoneaza cu tine, nu mai sunteti pe aceeasi lungime de unda, alteori va trebui sa porti acele conversatii dificile, de la inima la inima. Important este in timp ce esti adevarata tie sa comunici direct cu iubire. Autenticitatea care se naste cand spui ce simti tu va atrage acei oameni care rezoneaza cu tine, se vor crea parteneriate sanatoase, durabile si vor aparea noi proiecte care sa reflecte valorile tale actuale, sa reflecte ce simti si ce gandesti profund, fara nevoia de a face pe plac nimanui, din ce simti tu, din focul mistuitor al pasiunii tale! Nu ceda presiunilor de nici un fel! Nu ai de ce! Fii adevarata tie! P.S Ma repet: Fii adevarata tie! despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. Cristina Simincianu Frica de a fi vazuta stie ca atunci cand asculti mintea care iti explica in cate feluri poti da gres, de fapt ii cedezi puterea ta nemarginita ei, fricii. Frica de a fi vazuta stie ca va deveni mai puternica astfel si ca va castiga teren nu doar in viata profesionala, in afacerea ta, in cariera, cat si in plan personal, in o relatie. Stie ca nu vei avea curajul de a te intalni cu un barbat pentru ca el va vedea toate imperfectiunile tale. Frica de a fi vazuta stie ca daca totusi te afli intr-o relatie, cumva ea va gasi o cale sa saboteze si relatia in care te afli deja. Iti va presara altfel de ganduri, soptite de minte in mod iscusit, meticulos, fara incetare si iti va otravi increderea in sine altfel. Iti va sopti diverse. Te va informa intr-un fel sau altul ca tu "Nu esti suficient de supla", "Nu esti suficient de voluptuoasa", "Nu esti suficient de senzuala", "Nu esti suficient de atractiva", "Nu esti suficient de feminina", prin urmare nu meriti! Nu meriti sa fii cu adevarat iubita, nu meriti sa fii rasfatata si apreciata de barbatul tau din viata ta, nu meriti sa te duca intr-o vacanta romantica pe o insula exotica si multe altele. Frica de a fi vazuta stie ca mintea iti va sopti atat de multe, atat de des incat nu doar vei ajunge sa le crezi, dar vei crede atat de tare in acestea incat vei incepe sa primesti dovezi in acest sens in viata ta. Nu doar ca iti construiesti armuri sa te protejezi, nu doar ca te ascunzi in spatele unor masti, dar lasi sa se vada numai parti din tine care crezi tu ca sunt social acceptate. Frica de a fi vazuta stie ca poate curma o relatie deja existenta prin diverse strategii si tertipuri. Frica de a fi vazuta nu se opreste, nu se odihneste, este tot timpul activa, dinamica si te invaluie cu alte ganduri si panze de indoieli si angoase tocmai pentru a te descuraja sa indraznesti. Frica de a fi vazuta stie cum sa poarte o batalie, ce arme sa foloseasca ca sa cucereasca teritorii noi. Pentru ca in fond, asta face!, poarta o lupta, ti-a declarat un razboi tie, femeie draga, cu intentia de a il castiga. Frica de a fi vazuta este prezenta pe mai multe fronturi simultan, este mereu acolo si nu se sfieste nici o clipa sa isi arate coltii si este cea mai fericita si multumita cand te tine strans in ghiarele ei si iti dicteaza fara ca tu sa stii actiunile si fiecare pas din viata ta. Ea in sine, frica de a fi vazuta, are o identitate a ei. Frica de a fi vazuta isi pune amprenta in fiecare coltisor al vietii tale. Dar doar daca o lasi tu si ii dai puterea ta ei. Frica de a fi vazuta poarta diverse chipuri si poate fi cu un pas inaintea ta adeseori pentru ca este hotarata sa castige fiecare lupta si pentru a iesi invingatoare in orice situatie nu are scrupule sau principii. Frica de a fi vazuta nu este un personaj asa cum pictat-o eu, cum intentionat am descris-o, ci este pura energie. Este o energie cu o identitate proprie, intunecata, la fel cum este mania, furia, frustrarea, gelozia, individia, ura, etc. Este o energie care ne domina si ne fura lumina, noua femeilor. DAR DOAR DACA O LASAM! Este o energie care poate dicta in orice aspect al existentei noastre, daca noi nu o constientizam si o lasam sa puna stapanire pe noi, femeile, sa domine fiecare aspect al vietii noastre , sa ne tina mici, incapabile si invizibile. Sa ne invete noi si noi feluri in care sa ne diminuam pe noi, ca ulterior sa ne invinovatim si sa ne adancim si mai tare in intuneric Frica de a fi vazuta paralizeaza. Frica de a fi vazuta este subtila si nemiloasa. Frica de a fi vazuta iti afecteaza fiecare aspect al vietii. Ea apare pe nepusa masa la orice intalnire si te impiedica in diverse moduri sa obtii ceea ce iti doresti. Frica de a fi vazuta se insinueaza in viata ta atunci cand te astepti mai putin si exact acolo unde nu iti doresti. Frica de a fi vazuta te opreste se fii remunerata pe masura valorii tale pentru ca tu nu te lasi vazuta cu adevarat de superiorii tai, de colegii tai, de potentialii clienti sau potentialii parteneri de afaceri pentru ca tu nu iti arati valoarea. Frica de a fi vazuta isi face aparitia nu doar la o prezentare de produs, ci si la fiecare negociere importanta, iti intuneca judecata si iti blocheaza capacitatea de a identifica oportunitati de afaceri, de a vinde mai mult si mai bine, de a identifica parteneri benefici tie si colaborari oportune cresterii afacerii tale, impiedica in fapt intreaga ta dezvoltare personala si implicit capacitatea de a face mai multi bani, de a crea prosperitate continua, de a crea abundenta financiara, satisfacatoare, o crestere substantiala a veniturilor, si nu se operste aici. Frica de a fi vazuta isi face aparitia la o orice intalnire amoroasa pentru a te provoca sa faci stangacie, dupa stangacie, sa te indoiesti de tine si te ascunzi de iubire. Dar numai daca tu o lasi! Tu stii cum arata frica ta de a fi vazuta? Cum se manifesta la tine? In ce fel isi face aparitia si iti dicteaza actiunile in viata (sau lipsa lor)? Te intreb pentru ca la fiecare femeie arata diferit, iar unele femei nici macar nu stiu ca sunt controlate, stapanite de-a dreptul de frica de a fi vazuta. Tu o constientizezi, ce faci cu ea? O lasi sa te insoteasca peste tot? Ii dai importanta sau o ignori? O lasi sa te copleseasca sau o recunosti si iti continui activitatea in directia a ce ti-ai propus sa faci fara a o lasa sa conduca dansul cu viata? Daca ai reusit sa o identifici, stii cum arata frica ta de a fi vazuta, atunci pentru a rupe cercul vicios, pentru a o diminua, pentru a iti lua puterea inapoi, pentru a o desfiinta pur si simplu este necesar sa faci primul pas in directia dorita de tine si inima ta. Este necesar sa iei actiune in directia visurilor tale pentru a o infrange tu pe ea! Este necesar sa te uiti la visul tau maret si sa il imparti in obiective mici, realizabile, cu pasi mici in fiecare zi. Un pas marunt, urmat de un alt pas marunt, caruia i se adauga in fiecare zi altii! Nu este cazul sa ii lasi grandoarea visurilor sa te copleseasca, frica de a fi vazuta s-ar distra copios! Este necesar sa identifici fiecare piatra de hotar in realizarea si impliniriea viziunii tale, sa identifici ce iubesti, ce te pasioneaza si sa lasi iubirea sa aiba ultimul cuvant! Iubirea sa triumfe! Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii practice de constientizare a energiei proprii si meditatie. de Cristina Simincianu "Lumea nu va fi distrusa de cei care fac rau, ci de cei care privesc fara sa faca nimic", spun unii in mediul virtual ca ar fi spus. chiar Einstein , (nu stiu daca toate citatele din mediul retelelor sociale sunt reale, si nu cumva atribuite unor nume devenite celebre, unora pe care omenirea ii considera genii). Adeseori vorbesc de visare si te incurajez sa visezi si sa indraznesti sa crezi in tine si in visul tau. Insa, visare sau nevisare (cred ca am inventat un cuvant nou, nu il gasesti in dex) nu sunt total rupta de realitate! Si nu cred ca trebuie sa ne uitam peste granite sa vedem ce se intampla in lume, desi vedem tot felul de dezastre si razboaie, in orice directie ne-am uita, ci mai degraba sa ne uitam aici la noi in gradina, si vom constata ca ceea ce am tot spus de o buna bucata de vreme e cam adevarat: politicieni nostri nu sunt interesati de binele nostru, sa ne mearga noua mai grozav, sa avem noi salarii mai mari, sa traim mai frumos, etc. . . . politicieni nostri au alte interese, proprii si ne sfideaza privindu-ne in ochii, fara jena. Este un fenomen extins la scara nationala: in fata ies cei care au tupeu! Si cam atat! . . . Nu este amuzant deloc, nu e de ras sub nici o forma! Este timpul sa deschidem ochii! Nu e de mirare ca in Romania traiul este asa cum este, nu e de mirare ca in orasele tarii nu sunt locuri de munca si tinerii pleaca adesea in strainatati pentru a isi face un rost in aceasta viata, nu e de mirare ca ramanem fara paduri, cu acordul unora in sus-pusi, care inchid ochii si isi cresc contul bancar, nu e de mirare ca muntii nostrii sunt defrisati in timp ce marea majoritatea isi petrece timpul in fata televizorului amuzandu-se cu emisiuni de calitate indoielnice, nu e de mirare ca pamantul romanesc se vinde pe nimic strainilor si o sa ramanem fara nimic, pentru ca noi l-am vandut pe doua parale si altii, de regula straini, se imbogatesc exploatandu-l. Am vazut ce a facut clasa politica, am urmarit cum s-a distrus industria, am vazut cum au disparut paduri seculare si am vazut cum s-au nascut milionari din afaceri cu statul pentru ca politicienii nostrii au alte interese . . . ei sunt acolo pentru ei! Este timpul sa deschidem ochii! Este timpul sa indraznim! Traim vremurile acestea pentru ca noi femeile ne-am ascuns si am tacut, traim vremuri grele pentru ca noi femeile i-am lasat doar pe ei barbatii sa faca reguli, legi si sa conduca. Traim o criza a umanitatii, aici la noi, precum si in afara, pentru ca exista un dezechilibru profund intre masculin si feminin. Femeile nu sunt atat de vizibile precum barbatii, vocile femeilor nu se fac auzite peste tot, in fapt sunt zone si spatii socio-economice in care nu se aud deloc, in care femeile sunt practic inexistente. Daca ai copii si iti pasa de viitorul lor nu poti sa te mai ascunzi de frica, nu poti sa taci in continuare si sa ii lasi pe altii sa decida pentru tine cum va fi viitorul. Daca nu ai copii, gandeste-te bine, poate nu ai acum, dar vei avea peste cinci ani, sapte, zece ani, dar ii vei avea, si lucrurile trebuie sa schimbe. Gandeste-te unde vrei sa traiasca copii tai: langa tine, la cateva strazi distanta de casa ta, multumit cu locul sau de munca? . . . sau in Italia, Spania, Gemania la cules . . . diverse? Noi suntem #schimbarea, dar pentru a vedea o schimbare cat de mica, trebuie sa indraznim chiar noi sa ne facem vocea auzita, sa devenim vizibile peste tot, sa ne conducem viata exprimand feminitatea proprie in tot ce intreprindem, sa indraznim sa spunem ce avem de spus, sa ne oferim serviciile si sa facem fiecare o diferenta in aceasta societatea, fiecare acolo unde este, fiecare in locul sau, dovedind fiecare priceperea, talentul si harul pe care fiecare femeie il avem si impartasind darurile proprii lumii cu integritate, cu autenticitate, cu seriozitate, cu profesionalism, cu etica si conduita morala exemplara! Fiecare poate fi un exemplu si o sursa de inspiratie pentru cei din jur, dar trebuie sa faci un pas in fata si sa indraznesti pentru a vedea cu adevarat o schimbare . Noi femeile putem face o diferenta in societatea actuala daca ne facem simtita prezenta, daca devenim vizibile si prezente, daca indraznim sa ne sustinem punctul de vedere, daca avem curaj sa incepem acea afacere, daca suntem dispuse sa oferim servicii extraordinare, si daca suntem dispuse sa facem acest lucru fara sa mintim, sa manipulam, sa ne fabricam o imagine, daca suntem dispuse sa incetam sa ne ascundem de frica ca vom fi judecate, ridiculizate sau ranite in vreun fel. Te intrebi cumva : "Bine!, Bine! . . . si ce propui?" Propunerea mea este sa avem curajul, noi femeile fiecare in felul ei sa facem o diferenta, fiecare in locul in care este. Propun ca acele femei cu idei indraznete sa nu mai ezite si sa nu se mai ascunda, poate ideea sa poate genera locuri de munca, fiecare poate conduce prin propriul exemplu cumva, exact acolo unde se afla, fiind in fiecare zi mai buna. Intentia mea nu este sa duc nici o discutie in sfera dezbaterilor politice, ci sa subliniez ca nu o singura data politicieni ne-au inselat asteptarile, iar noi daca ne asumam putem face o schimbare intr-un fel sau altul. Dureros este ca in fata ies cei cu tupeu enorm, in timp ce cei cu principii si valori reale si sanatoase nu indraznesc. Este valabil pentru ambele sexe, si pentu barbati si pentru femei. Dar, cu riscul de a ma repeta, o spun din nou: noi femeile putem face o diferenta reala in societatea actuala daca ne implicam mai mult. Daca ne asumam feminitatea proprie cu tot ce vine ea la pachet, fara frica. Pana la urma gura lumii e sloboda! Ai de gand sa lasi judecatile "de valoare" ale altora sa iti dicteze cum sa iti conduci existenta? Ai de gand sa lasi criticile si frustrarile unora sau altora sa iti contureze modul in care iti exprimi tu feminitatea proprie? Ai de gand sa lasi minti inguste, care nu iti inteleg viziunea si nu iti vad valoarea, nu vad lumina ta pentru ca sunt prea prinse in bezna propriului intuneric; ai de gand sa lasi minti inguste sa iti defineasca conceptele, sa iti submineze autoritatea, sa iti spulbere stirbeasca increderea, sa iti stirbeasca creativitatea? Cu riscul de a ma repeta uneori voi spune si lucruri neplacute in ideea de a trezi ceva, o emotie, o reactie. Nu putem face o diferenta daca inchidem ochii si nici daca privim si admiram floricele si cerul albastru, daca ne uitam numai in anumite directii. Nu putem sa facem o schimbare in nici un fel daca evitam un subiect neplacut, nu il confruntam de frica (diverse frici, sunt mai multe) sau ne ascundem. Este timpul sa deschidem ochii, toate, altfel copiii nostri peste putina vreme s-ar putea sa ne intrebe "Mama, ce este un copac?" pentru ca nu l-au mai intalnit pe nicaieri, si nu stiu cum arata. In oras se taie copacii pentru a turna betoane, avem nevoie de parcari se pare, oxigenul nu este deloc necesar; iar la munte, sau la campie se taie in nestire cu binecuvantarea alesului local . despre Cristina SiminicianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. de Cristina Simincianu Dansez salsa. Eu sunt o dansatoare de salsa din 2010. Dansez ocazional, de placere, nu atat de mult in ultima vreme, nu cum o faceam la inceput, cu pasiune nebuna si nu atat de des, pe cat as vrea in ultimul timp. Datorita faptului ca dansez nu am putut sa nu remarc un fenomen in comunitatea dansatorilor de salsa, pe care ulterior l-am remarcat pe scara larga, la nivel de societate. La noi in tara media de varsta a dansatorilor de salsa este mica 20-27 de ani, daca vezi pe cineva la 30 sau peste este deja "batran". In afara nu este deloc asa, am mers la cateva festivaluri pe afara, peste granita,- nu atat de multe pe cat mi-as fi dorit, dar suficiente cat sa observ ca acolo oamenii merg la cursuri de dans si la 40 de ani si la 50 de ani, chiar mai mult, se bucura de dans si savureaza petrecerile. La noi varsta dansatorilor este frageda si comportamentul, pe alocuri, lasa de dorit. Cum eu m-am apucat destul de tarziu de dans, aveam deja 30, in jurul meu erau mai multi adolescenti si adolescente pe cale de a deveni femei, adolescente care m-au surprins . . . si nu in mod placut. Am observat in jurul meu, in acea comunitate de dansatori latino, o multime de adolescente cu obiceiuri pe care eu personal le gasesc cel putin bizare, cel putin. Femei care la 20 de ani au devenit batrane peste noapte, erau mai batrane decat mine, mai cinice, mai sarcastice, mai blazate, mai plictisite, femei care au 20 de ani si care arata de 40 de ani, si mai mult, se comporta la fel ca o femeie de 40 de ani care nu se simte implinita, nu este fericita, ci doar acra si prea obosita. Cum? In ce fel? Cum se manifesta in sine acest comportament? Incepe prin negarea propriei varste si in construirea unei imagini de femeie sofisticata, de diva, perfect machiata, perfect rujata, perfect coafata. Pasul urmator este poza! De orice fel, pe toate retelele sociale, validarea imaginii construite, validarea frumusetii construite printr-un machiaj excesiv, fara zambet si ochisori fara expresie, sau fara vreo expresie de bucurie, fara a trasnmite ca este cineva "acasa". Dispare orice urma de naturalete, inocenta si suavitate, iar fragezimea, prospetimea varstei este ascunsa in spatele unui machiaj exagerat, opulent, dus la extrem inca de la prima ora a diminetii, fara o ocazie anume, asa pur si simplu, fara motiv special. Din nevoia de a ascunde nesigurante si-au construit masti de femei complexe, dar au ramas inconstiente ca transmit altceva. Evident, necunoscand ca femeile care ajung la 40 de ani nu stiu ce sa faca sa obtina luminozitatea chipului, prospetimea si fragezimea formelor pe care ele o poseda si este absolut fermecatoare pentru oricine, dar aceasta este o alta discutie, pe care nu o deschid acum. Apoi am observat ca fenomenul e in crestere si se extinde dincolo de varsta si de profesii, sau de pregatire socio-profesionala: se pozeaza in femei fatale, in timp ce, in fapt, femeile sunt perfect nefericite, cu grimase in coltul gurii. Selfie-ul de dimineata, urmat de selfie-ul de seara cu un alt machiaj si o alta tinuta, o alta poza, o alta masca a "fericirii" . . . inexistente. Am ajuns sa ma intreb unde este feminitatea?, . . . mai apoi, tot eu sa imi dau raspunsuri, singura, punand cap la cap franturi din conversatii cu cei care mi-au fost mentori de-a lungul timpului si mi-au influentat existenta. Traim intr-o societate cu valori rasturnate, traim in o societate care pune pret pe corpul fizic, pe exterior si uita cu desavarsire de interior, de adevaratele valori. Traim in o societate care pretuieste aspectul fizic exterior, ridica in slavi imaginea corpului fizic perfect al unei adolescente pe cale de a deveni femeie si nu pretuieste femeia adevarata, matura, completa, complexa. Traim in o societate care pune accent atat de mare pe imagine si superficial, incat totul se invarte in jurul felului in care arati si totul este despre ce detii. Dar ce transmitem mai departe copiilor nostri si generatiilor care vor veni dupa noi? Ce dorim sa lasam mostenire mai departe? Am ajuns sa ma intreb unde este feminitatea, mai apoi tot eu sa imi dau raspunsuri singura punand cap la cap franturi din conversatii cu cei care mi-au fost mentori de-a lungul timpului si mi-au influentat existenta. Din intrebare in intrebare am ajuns la concluzia ca am inteles gresit feminitatea pentru ca nu mai avem modele. Daca inainte de '90 nu aveam voie sa deschidem televizorul, vedeam cate ceva cu ratia, dupa '90 avem programe din belsug si privim in exces. Suntem bombardati si intoxicati cu mesaje subliminale sau directe care ne distrag de la lucrurile cu adevarat importante, de la valori. Imaginile cu femei goale abunda, pe toate canalele pe toate posturile, de asemenea imagini cu femei machiate excesiv, pozand in ceva ce nu sunt: femei fatale. Am fost intoxicati cu agresivitate, cinism, blazare, sarcasm si umor de proasta calitate. Unde au disparut valorile? Unde a disparut feminitatea? In ce consta feminitatea? Dupa '90 am primit libertatea de a privi la TV, si Romania intreaga s-a uitat intens la TV, aveam de recuperat din urma se pare, asa ca ne-am uitat mai mult. Insa in timp ce romanii se uitau la TV, ne-a fost dezafectata, furata, distrusa, desfiintata si vanduta pe nimic industria, s-au desfiintat fabrici si uzine, au disparut locuri de munca, dar romanii au primit libertatea de a privi la TV. Si au continuat sa se uite la TV, si ei, si copii lor, care au crescut privind programe indoielnice la ecranul de sticla. Copii care au devenit parinti, au copii la randul lor, parinti care nu doar ca nu au avut modele care sa le insufle valori sanatoase , ci pe deasupra nu au nici timp sa se ocupe de micii lor copii. Ce dorim sa comunicam copiilor nostri ? Ce transmitem mai departe copiilor nostri si generatiilor care vor veni dupa noi? Ce dorim sa lasam mostenire mai departe? Poate ai citit pana aici si acum te-ai oprit si te intrebi: "Care copii"?, "Eu nu am copii! Eu nu sunt casatorita si nu am copii" Si mai mult decat atat poate iti spui acolo in sinea ta : "Nici nu imi doresc copii!" Da, stiu!, sunt femei care nu isi doresc copii si sunt femei care traiesc toata viata fara sa aiba copii. Dar eu stau si te intreb, - imi repet intrebarea "Esti sigura ca nu iti doresti copii?"-, pentru ca eu la 18 ani imi doream 4 copii: 2 baietii si doua fete. Apoi pe la 25 de ani imi doream doar 2, un baiat si o fata, iar mai apoi pe la 28-29 nu mai imi doream nici unul. Ba chiar ma intrebam: "De ce sa aduci copii pe lumea aceasta? De ce aduc pe lume copii care sa se chinuie sa traiasca si sa se chinuie sa isi ia o casa? De ce sa aiba de-a face cu atata rautate si atata violenta? Atata agresivitate? Si de ce sa vina pe un camp minat, pe un camp de razboi pe cale sa izbucneasca?" Te invit sa reflectezi un pic aici, daca nu cumva si tu ai o serie de convingeri limitative. Convingerile pe care le avem ne contureaza viata la nivel profund fara sa fim constiente in ce fel se intampla acest lucru. Ce convingeri limitative ai tu care iti definesc existenta actuala si nu esti constienta de ele? Revenind la subiectul de la care am pornit: traim in o societate cu valori rasturnate pentru ca asta ni s-a servit o buna bucata de vreme, pentru ca s-a dorit o dezinformare in masa, o distrugere masiva a culturii, o spalare a creierelor si o manipulare grosiera, pentru a conduce facil masele de catre cateva grupuri de interese, de catre cativa oameni care se ascund in umbra si care isi rad in barba cand vad de cate ori inhatam momeala pe care ei ne-o arunca in mass media si cand atentia ne este distrasa in alta parte, in directia opusa lucrurilor cu adevarat importante.. Si nu am sa intru in politica si sa dezbat legi si sa discut diverse politici sociale, dar vreau sa subliniez o idee: politicienii nostri nu sunt interesati de a ne face noua viata mai usoara, ci mai degraba de alte lucruri. Iar canalele pe care le-am urmarit intens cu atata interes ne-au facut sa ne pierdem reperele sanatoase si simtul valorii autentice, reale. Insa eu cred cu tarie ca noi suntem schimbarea, noi femeile, pentru ca noi dam viata, crestem copii si intemeiem familii, noi alegem barbatul alaturi de care sa intemeiem o familie in primul rand, si tot noi suntem cele care insuflam valori copiilor, precum si barbatului cu care alegem sa ne insotim pentru tot restul vietii. Schimbarea incepe cu noi si desi nu cred ca toate femeile isi doresc sa conduca o afacere sau sa detina o pozitie de conducere, o pozitie cheie in o companie multinationala sau intr-o functie publica, cu siguranta sunt femei care isi doresc o familie fericita si sa creasca copii in echilibru, stabilitate, armonie, copii constienti de valoarea lor, cu incredere in propriile forte si propriul talent. Cred ca fiecare femeie poate contribui la o societate mai buna, cu valori sanatoase, o societate mai luminoasa, cu un nivel al constiintei mai ridicat, cred ca fiecare femeie poate contribui societatii de acasa, din locul in care se afla ea prin simplu fapt ca este conectata cu ea, cu esenta ei feminina, cu feminitatea proprie. Exista un dezechibru profund intre masculin si feminin in lume de sute, daca nu chiar mii de ani. Consecintele terifiante ale acestui dezechilibru le putem observa in jurul nostru, aici acasa, precum si peste tot in lume, Conflictele, razboaiele, dezastrele ecologice, defrisarile si despaduririle masive sunt o consecinta directa a acestui dezechilibru intre masculin si feminin. In decursul istoriei femeile au fost abuzate, diminuate, devalorizate, mutilate, schingiute, arse pe rug pentru ca erau profund conectate cu feminitatea lor, pentru ca aveau simturile ascutite, aveau o intuitie puternica, posedau capacitatea de a presimti, aveau al treilea ochi deschis, aveau clarviziune, clarsimtire, clarauditie sau erau pur si simplu frumoase si senzuale si tulburau mintea barbatilor prin senzualitatea lor, puterea lor consta tocmai in a fi sfioase si delicate uneori, puternice si senzuale alteori, desluseau tainele tamaduitoare ale plantelor medicinale si au fost considerate vrajitoare si periculoase pentru ca barbatii nu tolerau puterea feminina. Mai mult femeilor li s-a interzis dreptul de a invata, de a se educa. In vremuri de demult doar "curtezanele", "gheisele" , femeile considerate de moravuri usoare, sau care ofereau placeri fizice contra cost aveau dreptul de a studia pentru a putea intretine o conversatie interesanta cu el, barbatul "atotputernic". In anumite colturi ale lumii, priveste spre lumea musulmana si Africa, femeile inca sunt mutilate, sunt "cusute" pentru a se asigura virginitatea celui promis la nastere, sunt multe, foarte multe nedreptati si violente comise asupra femeilor. Si s-a perpetuat continuu aceasta atitudine, mocnit, sau pe fata, discrimarea continua si depinde numai de noi sa ii punem capat. Nu e de mirare ca sunt o multime de femei cu capul plecat, ranite, abuzate, mintite, inselate si care se ascund de frica. Insa a sosit timpul sa punem capat acestui ciclu vicios, sa stergem din mentalul colectiv credinta generala ca femeile trebuie sa stea cu "capul plecat, sfioase" si sa o inlocuim cu ceva puternic. Este timpul sa vindecam ranile trecutului dincolo de ranile pe care fiecare femeie le are, pe care fiecare le-a adunat in decursul timpului sa indraznim sa ne exprimam deplin feminitatea proprie, cu tot ce presupune ea in mod autentic, este timpul sa indraznim, sa incetam sa ne ascundem, sa facem un pas in fata, sa fim vizibile, sa indraznim sa ne facem vocea auzita si sa luam actiune in directia viselor noastre, in directia proiectelor noastre personale, fie ele personale, fie profesionale, sa indraznim sa dezvoltam acea afacere pe care am dorit-o infloritoare si puternica, sa indraznim sa cerem acea marire de salariu, sa indraznim sa fim deplin exprimate, feminine si senzuale. Este timpul sa incetam sa ne cerem scuze pentru puterea noastra, sa ne-o asumam si sa ne-o exprimam deplin, este timpul sa lasam feminitatea proprie sa ne conduca viata spre implinire si fericire. despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. de Cristina Simincianu E iarna in toata puterea cuvantului; asta ai remarcat deja, este un frig ingrozitor, nu iti vine sa dai un caine afara, darmite sa mai iesi tu. Eu am doi caini, si credeti-ma la prima zapada, cea pe care a adus-o Boboteaza, al meu baiat Mr H. a lesinat la propriu de frig in zapada! Eu personal nu iubesc frigul, nu imi place sa ma infofolesc si sa ma transform, asa cum spunea o prietena in liceu, in Omul Ceapa! Da, omul ceapa, cel care isi pune straturi dupa straturi de haine, sapte randuri de pullover-e pe el pentru a rezista frigului. Si desi nu iubesc frigul, iubesc zapada! Si mi-am dorit zapada dinainte de Craciun, chiar mi-am dorit un Craciun alb, sa fie asa ca in povesti de frumos. Am asteptat cu nerabdare sosirea ei si cand a venit nu doar m-am bucurat, m-am exaltat, m-am entuziasmat, ci m-am imbracat si m-am plimbat, mi-am luat patinele si am mers in Cismigiu sa patinez prin ninsoare, m-am plimbat in nestire vreo sase, sapte ore de incantare, exaltare si bucurie prin viscol. Dincolo de exaltarea mea am remarcat ceva: de cand a inceput sa ninga, au inceput sa circule pe internet o multime de poze cu femei goale care dau zapada, s-a umplut retelele sociale de femei imbracate sumar, sau complet dezbracate in cizmulite doar, care dau zapada, si tot felul de “glumite” in jurul acestui subiect. Un amic a considerat ca este atat de amuzant ca trebuie sa vad si eu asa ceva, eu nu am vazut femei goale in viata mea, tanjesc sa privesc asa ceva si a gasit de cuviinta sa imi trimita si mie o duduie in costumul lui Eva si cizmulite, dotata cu o lopata si posteriorul orientat spre mine. Sa fi fost oare cu intentie? . . . hmmm !?! Revenind, dupa ce m-am plimbat, m-am bucurat, m-am exaltat trebuie sa iti spun ca nu a trecut mult timp si m-am revoltat! De ce? Iti povestesc imediat. Inainte vreau sa iti spun ca nu am remarcat poze cu barbatii supli si patratele dezbracati pusca, dotati cu o lopata si nici femei care sa faca glume pe seama lor, nah, poate sunt doar eu cea care nu a remarcat, oricum poza pe care am primit-o nu o postez, desi imi plac nudurile si era o femeie frumoasa! M-am saturat de diminuarea femeilor si obiectificarea corpului unei femei pentru scopuri comerciale, sau cand nu se incearca vanzarea unui produs oarecare, de exploatarea sexualitatii unei femei pentru glume proaste, sau pentru a umili putin, in o maniera pasiv-agresiva. Nu stiu de unde sa incep, nu stiu daca sa o iau pe ocolite sau sa fiu directa? Nedumerirea mea este maricica, a mers atat de departe incat m-am intrebat cum sa numesc aceasta nota. Sa ii spun “A fi sau a nu fi . . . femeie?” . . . sau “Unde sunt femeile?” sau “Sunt femeile o specie pe cale de disparitie? sau pur si simplu “Femei la lopata?”, ca pana la urma aici vreau sa ajung si despre asta am sa iti vorbesc acum. Anul acesta mi-am propus sa vorbesc si sa spun tot ce imi sta pe suflet, sa folosesc toate canalele posibile, ori ce cate ori imi sta in putere sa fac asta, ori de cate ori am ocazia sa iti transmit mesajul meu si chiar sa trag un semnal de alarma, acolo unde simt si stiu ca unde este cazul. M-am intrebat cum o sa fac asta pentru ca eu de felul meu sunt draguta si am tendinta de a spune lucrurile intr-o maniera “draguta”. Dar uneori ca sa poti face o diferenta, intr-o directie sau alta, trebuie sa incetezi sa fii draguta, sa incetezi sa menajezi si sa spui lucrurilor pe nume, chiar daca doare, chiar daca nu sunt placute, chiar daca deschizi rani si starnesti reactii. Asta doresc sa fac: sa starnesc o reactie care sa te faca sa iti pui singura tie intrebari. Bucuria de a ma plimba prin zapada a persistat si persista. Am tot sperat sa merg prin oras si sa ma intalnesc cu un om de zapada, poate chiar mai multi. Iubesc sa vad Bucurestiul imbracat in straie albe de zapada, iubesc sa urmaresc cum fulgii de nea stralucesc in lumina felinarelor seara, prin urmare am cautat ocazii de a iesi in oras, desi nu am avut intalniri planificate si nu era necesar sa ies de la caldurica sa pun tara la cale la vreun “meeting” special. Asa ca am iesit si la iesirea din bloc, - da!, stau la bloc, inca nu am o vila maiestuoasa in Cotroceni sau centru, urmeaza in viitorul apropiat!, acum stau intr-una din acele cutiute de chibrituri supra-etajate numite apartamente de bloc- am dat peste prima femeie cu lopata in mana. EA, nu stiu daca sa o numesc femeie, arata ca o femeie, deci trebuie sa fi fost femeie, inca nu sunt sigura ca intr-adevar era femeie, in mod cert avea corp de femeie, EA cu lopata in mana dadea tacticos zapada! Acum ce nu ti-am spus este faptul ca stau intr-un bloc cu zece etaje, cu patru apartamente pe nivel si este plin cu familii, adica cupluri, femei casatorite cu barbati! Mentionez special acest lucru pentru ca vreau sa accentuez faptul ca in blocul meu exista, traiesc si se intalnesc o multime de barbati! De toate formele, de toate varstele, de diverse inaltimi, cu diverse masini, mai mult sau mai putin bine pozitionati in societate, in ierarhia sociala.. Si, cu toate acestea O FEMEIE, asa parea, iti jur ca arata ca o femeie la vreo 50 de ani, dadea zapada din fata blocului, pentru a face o poteca. Am zambit, am spus “Buna ziua!” si am mers mai departe pe dumul meu. Ma indreptam spre sala de fitness sa fac putina miscare. Am ajuns si in fata salii o vad pe doamna N. exact in aceeasi pozitie ca pe doamna de mai devreme: usor aplecata in fata, cu lopata in mana, imbracata extrem de subtire si cu mijlocul gol, dadea zapada cu zel! Doamna N. este o brunetica, maruntica, putin peste 40 de ani un pic peste un metru jumate, o faramita de om, uscata, firava, delicata, dar energica. Intru si in drumul meu spre vestiar, il vad pe intructorul de fitness al zilei, o matahala de aproape doi metri, se ascundea cu talent in o debara . . . Nu vreau sa stiu ce facea acolo, dar pot sa iti spun ca zabovit ceva in acel loc, timp in care acea mana de om brunetica, maruntica, a terminat de dat zapada. Am observat, am continuat antrenamentul, am plecat, a trecut seara, am dormit, a venit dimineata, mi-a venit pofta de plimbare din nou, a nins superb peste noapte; am plecat in oras cu un scop de data aceasta, nu hai-hui si . . . am fost usor surprinsa! NEPLACUT! Nu de nameti, nu de troiene, nu de faptul ca nu ma vedeam printre masini pentru ca zapada era mai inalta decat mine, ci de faptul ca pe strada 80% din persoanele aflate pe trotuar cu lopata erau . . . ghici ce? FEMEI! Femei cu lopata in mana! Da: ai auzit!, pardon!, citit bine!, repet: 80 % din persoanele care dadeau zapada erau femei la lopata! M-am minunat, am zis ca or fi singure si chiar nu au barbatii in viata lor, am ajuns unde aveam treaba, m-am intalnit cu cativa oameni de zapada, unde ma asteptam mai putin, m-am bucurat, am continuat sa imi vad la ale mele, dar mi-a ramas in minte imaginea tuturor femeilor la lopata! Pe bune? . . .Chiar asa? . . . Femei la lopata?! . . .hmm . . . Hai sa nu judecam, am zis, si am continuat cu ale mele. Dar a continuat sa ninga, nametii sa creasca, a mai trecut o zi, am ajuns din nou la sala, si ghici ce? Unde credeti ca era doamna N.? Ei bine, tot acolo unde am lasat-o data trecuta: aplecata cu fata in jos, cautand asfaltul. Am intrat, am ajuns la vestiar, a aparut si ea si am inceput o conversatie in baia din vestiar, in fata oglinzii. O redau aici, nu inainte de a preciza doamna N. este doamna care face curatenia in sala de fitness unde merg eu sa ma antrenez. “-Doamna N, mai dati zapada? Tot singura?, zic eu; -Pai, ce sa fac?, raspunde ea zambind senin, -Pai, . . . aveti colegi, aveti aici colegi, instructorii de fitness, din toti barbatii astia musculosi care ridica fiare si muta apartele din loc, niciunul nu a venit sa va ajute sa dati zapada? Asa, colegial, sa va intinda o mana de ajutor?, - Eee, barbatii astia! Daca asteptam dupa ei, nimic nu se intimpla in tara asta!;” Si apoi i-am mai zis ceva, nu imi amintesc ce anume acum, nu am notat conversatia si nu am inregistrat-o imediat, s-a intamplat joi, dar mi-a ramas in minte. si m-a frapat raspunsul pe care mi l-a dat. Cred ca i-am zis ceva de genul: “Ce fel de barbatii sunt astia? Vin la sala, isi umfla muschi, ridica zeci de kilograme, dar nu sunt in stare sa dea zapada din fata locului in care muncesc pentru ca nu le-a spus nimeni?” Iar ea mi-a raspuns simplu: “Asa i-am invatat noi, femeile!” Atat!, si aici s-a oprit conversatia noastra. Ba nu! M-a intrebat daca am dat si eu zapada, si i-am explicat ca nu! Nu m-am alaturat femeilor cu lopata in mana si nici nu intentionez! Dar ulterior mi-am amintit ca si eu am fost cea care s-a dus si a cumparat o lopata si a dat zapada, pentru ca daca as fi asteptat dupa colegul meu de birou, care a sunat sa spuna ca nu ajunge la birou, ca nu a reusit sa scoata masina din parcare: “Sunt blocat in zapada!”. Eu am reusit sa ajung la birou prin nameti pana la genunchi, sau mai sus, chiar daca era o distanta maricica fata de casa mea, lui ii scadea rangul sa foloseasca cumva metroul, sau orice alt mijloc de transport in comun. Am si poze aici sa vedeti ca nu mint. Insa asta se intampla acum 5 ani, iar eu nu mai sunt deloc acea persoana. Mai mult decat atat, mi-am adus aminte ceea ce fac acum, cu ce ma ocup si faptul ca ne cofruntam cu problemele cu care ne confruntam in momentul actual pentru ca asa cum spunea doamna N, cea care face curatenie la sala de fitness pe care o frecventez: “Noi i-am invatat! Noi femeile” Si mi-am amintit: in cautarea egalitatii si a puterii femeile au adoptat mai mult decat un singur rol masculin. Femeile in dorinta de a fi puternice si independente au inceput sa faca tot felul de lucruri pentru a fi luate in serios, pentru a nu mai fi luate peste picior si desconsiderate, minimalizate sau reduse la o papusica frumusica, care nu stie sa faca prea multe, nu e prea inteligenta, nu are forta fizica, e prea slaba etc. Prin urmare femeile s-au lepadat de sensibilitatea lor, de delicatetea lor, de esenta lor feminina si au inceput sa faca treburile barbatilor din ce in ce mai des, au pasit intr-un rol masculin cu energie masculina cu tot. Iar cand ei, barbatii, au vazut ca merge si asa, au continuat sa leneveasca, au lasat din ce in ce mai multe pe umerii femeilor, pana cand in Bucurestiul anului 2017 femeile s-au unit si au iesit . . . la lopata! . . . Pffff! Nu imi vine sa cred ca am scris asta, dar este un fapt, este o realitate! Femeile s-au saturat sa astepte, sa se roage, s-au saturat sa nu fie auzite si sa nu fie luate in serios, si vazand ca acest lucru condtinua au hotarat sa fie “puternice si independente! In realitate femeile fara sa fie constiente ca au facut asta –s-au indepartat, s-au deconectat de esenta lor feminina si au pasit in energie masculina atat de des incat s-au obisnuit asa si au ramas acolo! Si a inceput lupta! Pentru a demonstra ca sunt puternice si independente! Planul stradal, femei la lopata, e doar un camp de lupta, mai sunt o multime de alte campuri de batalie unde femeile continua sa forteze lucrurile sa se intample, pur si simplu actionand din energie masculina si uneori chiar le iese, au devenit bune la asta, si inconstiente cat pierd in acelasi timp, alteori nu le iese si se intreaba: "De ce nu ma aude? De ce nu ma vede nimeni? De ce nu isi aminteste nimeni de mine cand merg la o petrecere? De ce nu m-a mai invitatat la a doua intalnire? De ce nu a mai dat nici un semn de viata? De ce a disparut atractia din relatia noastra? De ce nu mai facem sex asa cum faceam odata?” si lista “de ce-urilor?” continua. Da-mi voie sa iti raspund de ce se intampla acest lucru: pentru ca ai intrat in energie masculina si ai ramas acolo! Si un barbat acasa, in corpul lui, in energie masculina, nu doreste sa aiba de-a face cu acelasi lucru cu energie masculina. Un barbat in energie masculina, centrat pe energia lui nu doreste sa aiba de-a face cu o femeie in energie masculina, se creaza respingere, si nu atractie! Se creeaza distanta, si nu apropiere! Se creeaza instrainare si frustrare, nu apropiere si pasiune, intimitate deplin! Draga mea, da-mi voie sa iti spun direct: ai uitat sa fii femeie! Si stii ceva?, poate nu tot timpul, dar 90% din timp! Si da! poate ti se pare, ca ti-ai facut machiajul impecabil si ai pus o rochita pe tine frumoasa si ca esti feminina, poate ca ai tinuta potrivita, poate ca ai platit un stilist sa iti aranjeze parul, te-ai imbracat asa cum ne invata revistele glamour si industria frumusetii de cativa ani buni- nu stii despre ce vorbesc, priveste imaginea de mai jos!. Poate ca ti-ai facut si un selfie si l-ai postat pe retelele sociale pentru a primi validarea faptului ca esti frumoasa, dar . . . dar continui sa actionezi din energie masculina, ei bine in felul acesta nu faci decat sa te indepartezi de adevarata ta natura, de tine insati, de universul infinit de posibilitati si resurse pe care o femeie in energia ei feminine il are, o femeie care se bucura sa primeasca ajutor si se bucura sa i se deschida usa cind intra intr-un spatiu public, se bucura cand un barbat ii deschide portiera masinii si o ajuta sa iasa sau ii trage scaunul cand ajunge la masa in restaurant si mai mult decat atat accepta sa fie tratata cu respect si apreciere, isi onoreaza delicatetea si fragilitatea ei. Se intoarce acasa in corpul ei, se conecteaza la esenta ei feminine si chiama in felul acesta esenta masculina sa apara, sa isi indeplineasca rolul. Mai mult decat atat trebuie sa stii ca un barbat, orice barbat, este construit in asa fel incat el vrea sa ajute, este in natura firii lui sa repare lucruri, sa fie saritor, sa isi arate priceperea intr-un fel sau altul, sa schimbe un bec, sau sa dea zapada, daca atunci cand face aceste lucruri femeia pentru care le face apreciaza ce face el, Ea remarca, nu doar ii permite sa fie curtenitor, galant si atent, dar il si complimenteaza pentru asta, ceea ce mai departe ii ofera barbatului incurajare sa continue cu gesturile frumoase, elegante, cu micile atentii. Tu ca femeie trebuie sa ii dai voie sa fie barbat, sa ii permiti sa isi arate priceperea in stilul lui , nu sa il domini, sa ii arati ca esti puternica si independenta. Trebuie sa fii constienta de energia ta, in felul acesta sa ii dai voie lui sa fie in energie masculina, il inviti fara cuvinte sa paseasca in barbatia lui si sa fie ceea ce este construit sa fie: barbat viril, puternic, atent, grijuliu, curtenitor, galant, etc. Observa, rogu-te, ca nu am spus nicaieri ca tu nu poti sa dai zapada, ca tu nu poti sa iti deschizi usa de la intrarea din bloc, magazin sau birou, nu am spus ca nu poti sa iti tragi scaunul la restaurant sau altele. Poti, poti chiar foarte bine toate astea, precum si mult mai multe! Ceea ce spun eu este altceva si inainte te intreb pe tine, nu trebuie sa imi raspunzi, ci doar sa reflectezi: unde este egalitatea dintre femei si barbati cand 80% din cei care dadeau zapada erau femei pe strada? La ce ne foloseste aceasta "egalitate" ? Esti cu adevarat mai puternica asa? Ca tot aud si observ ca se vorbeste peste tot despre femeia puternica! Asa se defineste puterea feminina? Am spus foarte des ca o multime de femei s-au indepartat de feminitatea, delicatetea lor, senzualitatea lor si au preluat mai mult decat un singur rol masculin! Nu stiai la ce ma refer? Tocmai ti-am dat un exemplu concret: femei la lopata dand zapada! Vrei alte exemple? Iti mai spun cateva sa iti faci o idee si sa reflectezi: tu unde ai pasit intr-un rol masculin, in energie masculina recent si ai uitat ca esti femeie? Poate ca ratele de la masina nu au fost platite, el a ramas fara servici, s-au imputinat banii si tu te-ai dus si ti-ai luat al doilea servici si le platesti tu de vreo jumatate de an incoace, in timp ce el nu merge nici macar la un interviu pe saptamana, dar are scuze si motive pregatite. Poate nu erau ratele de la masina, erau ratele de la casa, ca aveti o ipoteca si musai trebuie platita rata. Poate erau alte facturi ce asteptau teanc sa le vina randul, si tu ai preluat si aceasta sarcina, ca doar poti! Nu-i asa? Cred ca am spus-o de sute de ori, sau mii deja, am spus-o atat de des, incat a fost preluata si de altele, mai departe. Insa am sa o spun si am sa o repet in continuare lansand in acelasi timp o invitatie: Intoarce-te la feminitate, femeie draga! Fii femeie in adevaratul sens al cuvantului, reconecteaza-te cu tine, cu esenta ta femina, cu energia ta feminina! O femeie conectata cu esenta ei feminina atrage cu usurinta atentie, oportunitati si sprijin atunci cand isi face aparitia undeva. Si acest lucru se intampla pentru ca exista ceva ce vorbeste mai tare decat tine, de fapt vorbeste inainte de a deschide tu gura atunci cand intri in o incapere: este energia ta feminina! Revino acasa in corpul tau, simte energia ta proprie si dorintele inimii tale si urmeaza ghidarea primita. Si iti spun acest lucru pentru ca doamna N. m-a uimit cu simplitatea, dar adevarul raspunsului ei: noi i-am invatat asa! Ma indoiesc ca doamna N are studii superioare sau a facut vreun curs de deszoltare personala sau spiritualitate, dar a inteles ce se intampla! Dar cum noi i-am invatat, tot noi putem sa putem sa ii invatam altfel. Noi, femeile, putem sa ii invatam sa ne onoreze feminitatea, sa ne aprecieze, sa ne trateze cu respect si consideratie, apreciere si iubire, tratandu-ne noi insine cu apreciere, cu iubire, cultivand o stima de sine si incredere inalte, fiind constiente de valoarea noastre si cat de multe avem de oferit lumii. Iar cand spun sa te intorci la feminitate, nu ma refer la felul in care te imbraci, te aranjezi, te machezi si te accesorizazi. NU! Punem prea mare pret pe aspectul fizic, obiecte si bunuri materiale, si punem prea putin pret pe valorile importante, interioare, pe ce este interior. Ma refer la faptul ca ne focusam atat de mult pe a avea, incat am uitat sa ne focusam pe a fi! Si aici te invit sa te intorci si sa te uiti cu atentie in interior: cine esti tu? Arati cu adevarat lumii cine esti tu? Esti deplin exprimata, vazuta, admirata si apreciata in tot ce intreprinzi? Te invit sa te intorci din nou la tine, sa te re-descoperi si sa sa te conectezi cu energia ta feminina si cu cine esti la nivel profund! Numai in felul acesta exprimand feminitatea noastra zi de zi, invitam masculinul sa apara si sa ne farmece cu prezenta lui, sa ne ajute, sa ne sprijine, sa fie acolo total, asa cum ne dorim! Noi suntem schimbarea pe care dorim sa o vedem in lume, putem incepe aici, acum, fiecare acolo unde se afla, exprimand deplin esenta proprie feminina. Daca te-am facut sa iti pui intrebari, ma bucur, daca te-am suparat prin ce am spus mai sus, intreaba-te ce parte din tine a reactionat? si de ce? Daca ai citit acest articol si a trecut pe langa tine, iar e cazul sa iti pui o serie de intrebari. Insa daca ai citit si s-a miscat ceva in tine, te-a facut sa iti doresti mai mult in relatia cu tine, cu feminitatea ta, te invit sa continui, sa mergi mai profund, sa explorezi si sa exprimi feminitatea ta in fiecare zi, oriunde mergi! Daca doresti sa impartasesti impresiile tale scrie-mi mai jos, daca vei considera ca vrei sa afli mai multe despre cum sa te reconectezi cu energia feminina, sa explorezi feminitatea ta altfel decat ai fost invatata pana acum poti participa la unul din evenimentele Arta Prezentei Feminine, cu mine, subsemnata, poti urmari evenimentele pe site www.artaprezenteifeminine.ro si sa te inscrii fara zabava, vei fi surprinsa de ce vei descoperi. Si iti promit: te vei reindragosti de tine! P.S. Daca am atins o coarda sensibila cu un rind scris mai sus, daca ai inceput sa iti pui intrebari legate de propria feminitate, daca iti doresti sa experimentezi cum este sa primesti atentie constant, daca te intrebi cum ai putea fi altfel decit femeia care se descurca singura cu toate, te invit sa privesti feminitatea si dintr-o alta perspectiva: Daca te-am facut suficient de curioasa incit sa iti doresti sa stam de vorba despre feminitate, sa iti explorezi propria feminitate alaturi de mine, daca te-am intrigat macar un pic incit sa iti doresti sa schimbi ceva la tine, in visata ta, sa iti doresti sa participi la unul din seminariile care deschid poarta catre o feminitate constienta autentica, completeaza formularul de mai jos si vei primi informatii in cel mai scurt timp posibil despre datele urmatorului seminar deschis pentru inscrieri despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. de Cristina Simincianu Frica de a fi vazuta apare mai des dacat am vrea sa recunoastem noi, femeile. Frica de a fi vazuta insoteste fiecare femeie in fiecare zi din momentul in care a deschis ochii dimineata pe cand inca mai este in pat, cu capul pe perna, si o urmeaza peste tot pe intreg parcursul zilei, pana cand se intoarce din nou cu capul pe perna, seara de seara. Cum arata si cum se manifesta frica de a fi vazuta? Are nenumarate chipuri si forme in viata fiecare femei. Frica de a fi vazuta isi ia seva, puterea si se hraneste din angoasele si incertitudinile fiecarei femei. Cum arata frica de a fi vazuta inca din primele momente ale diminetii unei femei? Cum o recunosti? Frica de a fi vazuta se trezeste dimineata inconjurand corpul si inundand mintea si inima fiecarei femei cu ganduri nenumarate de incertitudini, nemultumiri, esecuri imaginare incapand cu momentul in care femeia s-a ridicat din pat si a mers la baie sa se spele pe fata, momentul in care s-a privit in oglinda si-a vazut un rid care nu era acolo sau pur si simplu nu i-a placut cum arata tenul ei sau culoarea ochilor, sau forma sprancenelor sau dimensiunea gurii, buzele nu sunt suficient de pline, de senzuale, nu exprima dorinta si pofte nesfarsite, nasul prea carn, sau prea ascutit, prea borcanat, pometii sunt prea lasati si parul! . . . . parul este un dezastru! si conversatiile din pat si din fata oglinzii, sirul lung de nemultumiri si reprosuri aduse propriului corp, propriului chip continua in bucatarie in timp ce ibricul este pus pe foc pentru o cafea sa creasca nivelul energetic pentru prezentarea de la ora zece in fata sefilor si a unor potentiali clienti. Nu, nu o sa ia micul dejun pentru ca deja a luat cateva kilograme in plus, asa ca se va abtine sa manince si se va multumi cu o cafe ape care o va bea in graba in timp ce va isi va aranja machiajul. Neaparat trebuie sa isi faca un machiaj ca la carte, trebuie sa ascunda imperfectiunile fetei ei, lumea s-ar putea prinde ca ea nu este chiar asa frumoasa. De fapt nu e deloc frumoasa, daca nu “se aranjeaza” corespunzator,daca nu isi picteaza fata in asa fel incat sa fie de nerecunoscut. Prin urmare frica de a fi vazuta se simte bine de la prima ora a diminetii, in fapt jubileaza. Din primele clipe ale diminetii nu doar ca vocea ii este auzita, dar domina complet femeia pe care a pus stapinire. Femeia a reusit sa se hotareasca in privinta tinutei cu o seara inainte, se imbraca, isi ia cafeaua, si se indreapta spre masuta de toaleta unde se si opreste sa isi aplice fardurile in ordinea corespunzatoare pe chip. Doar ca nu e multumita si de rezultatul obtinut, imperfectiunea fetei inca se vede si uita cat este ceasul si petrece o ora, nu patruzeci de minute in acest “ritual de infrumusetare” care ii mai rapeste din energie, intructa mintea ei lucreaza febril si ii explica fara nici o jena cum ea este in continuare in neregula chiar daca la finalul acestui ritual machiajul ei va arata impecabil. Mintea ei ii aminteste ca a facut raportul, a scris prezentarea, dar ea nu este capabila sa vorbeasca si sa explice unui public cum noul produs poate eficientiza costurile companiei, cum poate reduce semnificativ timpul petrecut de un angajat intr-o anumita sarcina de lucru si cum se va putea tine o evidenta clara a situatiei in departamentul X, unui public format din cinci oameni, darmite cincisprezece directori de departamente diferite blazati si cinici, care nu uita sa isi faca cunoscuta importanta sa; si alte lucruri, care mai de care. Mintea ei ii repeta cu placere si entuziasm ca ea este o balbaita, ca nu stie sa tina prezentari, ca degeaba are o prezentare powerpoint cu bulletpoints corespunzatoare, ea o sa uite cifrele si datele intregii situatii de prezentat si o sa ajunga sa vorbeasca despre cai verzi pe peretii. Si tot asa, in aceeasi gama, pe acelasi ton, mintea continua si dupa ce machiajul s-a incheiat, ea s-a imbracat si a pornit spre birou in viteza si deja stresata de esecul imminent care va avea loc la ora zece, in doar cateva minute, ca pana la urma prezentarea nu o sa fie asa lunga. Da! Are un machiaj impecabil si si-a tras cel mai bun costum al ei pentru aceasta intalnire importanta, insa frica de a fi vazuta continua sa jubileze si in trafic in drum spre birou, Mintea a lucrat febril, necontenit si rezultatele nu vor inceta sa apara. Frica de a fi vazuta danseaza cu bucurie si extaz in jurul femeii, in campul ei energetic, invaluind-o intr-un aer apasator, intrucat ea stie ca degeaba construiesti o imagine perfecta, degeaba proiectezi imaginea unei femei sigure pe sine, capabile, atot-stiutoare, ea stie ca oricat o femeie ar vrea sa manipuleze alti oameni, ei stiu si simt la nivel subtil ca imaginea prezentata, proiectia femeii competenta nu este reala. Frica de a fi vazuta exalteaza pentru ca stie ca va sabota fiecare intalnire, fiecare campanie de marketing si promotie publicitara prin date false, prin imagini construite care nu pot fi cumparate pentru ca nu reflecta realitatea. Frica de a fi vazuta stie ca este puternica si ca oameni nu vor cumpara de la ea pentru ca ei simt ca ceva nu este in regula acolo, chiar daca nu pot pune degetul pe elementul care nu este real, ei vor sti ca pot avea incredere oricat de minunat ar fi machiajul ei, cat de natural pot arata buclele ei false si zambetul incremenit pe chip care duce mai degraba a grimasa, decat a bucurie, exaltare sau a entuzisamului care vine o data cu o descoperire geniala, elanul unui nou inceput cu perspective de success. Frica de a fi vazuta stie ca te va domina extraordinar si ca in fapt va deveni mult mai puternica pentru ca ea va esua si o va hrani cu neincredere si indoiala de sine in privinta capacitatilor sale de a reusi ceva, orice, din nou si din nou, si din nou. Frica de a fi vazuta stie ca ii va da ascultare mintii tale cand ii va creiona din nou scenarii pesimiste, cand ii va picta cu satisfactie tabloul esecurilor rasunatoare pe care le va purta din nou si din nou, pana cand va ceda si va renunta, va abandona proiectul, visul si orice ambitie de a avansa pe treapta de cariera, de a dezvolta o afacere, de a duce afacerea inceputa la nivelul urmator. Tu stii cum arata frica ta de a fi vazuta? Cum se manifesta la tine? In ce fel isi face aparitia si iti dicteaza actiunile in viata (sau lipsa lor)? Te intreb pentru ca la fiecare femeie arata diferit, iar unele femei nici macar nu stiu ca sunt controlate, stapanite de-a dreptul de frica de a fi vazuta. Tu o constientizezi, ce faci cu ea? O lasi sa te insoteasca peste tot? Ii dai importanta sau o ignori? O lasi sa te copleseasca sau o recunosti si iti continui activitatea in directia a ce ti-ai propus sa faci fara a o lasa sa conduca dansul cu viata? Continuarea acestui articol o poti citi aici : :frica-de-a-fi-vazuta-ii.html P.S. In seminariille Arta Prezentei Feminine pe durata a trei luni lucram intens cu frica de a fi vazuta. In primul rind incepem sa identificam unde si in ce circumstante din viata noastra nu ne dam voie sa fim vazute cu adevarat, apoi ne reconectam cu esenta noastra la nivel profund pentru a depasi orice frici , frici pe care le constientizam sau nu.. Daca simti ca esti pregatita sa oferi mai mult lumii intregi, daca stii ca vrei sa te exprimi deplin si sa fii cu adevarat vazuta si auzita, dar inca te tine ceva, te invit sa participi la un seminar mai amplu: SEMINAR DE 3 LUNI despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. #feminitate #fricadeafivazuta
Toate femeile sint preocupate de feminitate, chiar daca o arata sau nu, insa, cu siguranta nu sint indiferente chiar daca se feresc sa o discute public: toate au pareri, convingeri inradacinate puternic in fiinta lor si fiecare are o perceptie proprie, despre ce este sau cum ar trebui sa fie si sa arate feminitatea. In decursul timpului subiectul feminitate a creat valuri, a dat nastere tendintelor in moda, a stirnit numeroase controverse si in ultima perioada a dat nastere unei serii de stereotipuri, in care daca nu te incadrezi, nu esti femeie, sau altfel spus : primesti verdictul ca nu esti feminina! In decursul timpului am fost si suntem bombardate cu imagini care ne arata sau "ne invata", ne arata cum arata o femeie atragatoare, cu adevarat feminina. Sunt imagini aduse in fata noastra de catre o industrie care prospera, exploatind nesigurantele si vulnerabilitatea femeilor. Cu ceva vreme in urma am inceput sa predau un curs despre prezenta feminina, (vezi mai multe aici: http://www.artaprezenteifeminine.ro) adresat strict femeilor, implicit despre feminitate, cu si despre femei, si in mod special ce isi doresc femeile; si cum sa obtina cu usurinta ceea ce isi doresc cu ardoare, despre cum sa isi sporeasca magnetismul personal, despre cum sa isi exprime pe deplin feminitatea, sa fie vazute si apreciate constant, indiferent de circumstante sau evenimentele la care participa, sa se faca remarcate si sa straluceasca in orice situatie, sa lase lumina lor interioara sa se reverse nestingherita in exterior. Pentru a putea preda acest curs- intitulat chiar "Arta prezentei feminine"-, am mers in Zandvoort, in Olanda, pe malul marii Nordului pentru a parcurge acest curs eu insami, dar si pentru a fi initiata si certificata in aceasta metoda de catre Rachael Jayne Groover, creatoarea acestei metode care m-a incintat din prima clipa in care am aflat despre ea, undeva prin primavara lui 2012. In cursul meu au participat 65 de femei, de toate virstele, pornind de la 20 de ani pina la aproape 70 de ani, din toate colturile lumii: incepind din Australia (Rachael Jayne este din Australia si este actualmente stabilita in Statele Unite ale Americii), Elvetia, Norvegia, Marea Britanie,, Germania, Spania, Curacao, Olanda si Romania, (am fost trei romance, inca doua romance stabilite in afara tarii de ceva vreme) si poate si altele pe care nu mi le amintesc acum. Au fost femei de diverse inaltimi si de toate formele, de toate culorile, din toate mediile socio-profesionale, de la o studenta, la avocata, femei de afaceri, instructoare de fitness, instructoare de yoga, coach,terapeuti, etc.. Cert este ca pe linga diversitatea socio-profesionala, varietatea de virsta, educatie, exista din plin acea diversitate culturala care vine o data cu locul din care provii. Mentionez toate acestea intrucit are legatura cu concluzia la care am ajuns la finalul celor trei zile de curs intensiv: am constat ca toate straluceau!, toate erau de o frumusete aparte, toate emanau senzualitate, incredere de sine, seninatate, erau expresia deplina a sinelui propriu si transmiteau ceva unic, fiecare era feminina si radioasa, irezistibila in felul sau, indiferent de culoarea pielii, a studiilor efectuate, a profesiei practicate sau a felului in care aratau!
Concluzia la care am ajuns si m-a frapat, pentru ca mi s-a parut ca aflat cam tirziu, este ca feminitatea nu are nici o legatura cu greutatea corpului, asa cum vor revistele de moda si toti din aceasta industrie sa te faca sa crezi, nu trebuie sa ai un corp ideal, slab sau perfect lucrat la sala pentru a fi feminina, nu este necesar sa fii imbracata in ultimele tendinte dictate de aceeasi doamna in virsta si capricioasa numita "Moda", nu trebuie sa te sulemenesti pina nu te mai recunosc cei apropiatii, familia si prietenii, pentru ca doar asa esti feminina, nu este necesar sa pretinzi ca esti ceva ceva ce nu esti, mai tanara, mai supla, mai inalta, mai blonda, mai surizatoare, mai fericita, mai implinita, mai bine conectata social, mai sus pusa, mai . . . . , mai . . . , mai . . . . etc, etc! NU! categoric NU! Pentru a fi feminina tot ce este necesar este sa fii conectata cu tine, cu esenta ta feminina si a o exprima deplin intr-o formula proprie, in mod autentic, sa fii conectata cu inima ta si cu corpul tau in mod real, sa fii prezenta tu cu tine, cu emotiile si starile tale! Aaa!, si mai e ceva : sa iti asumi si acele parti din umbra, cele pe care nu vrei sa le recunosti, fie nu vrei sa se vada, ele se vad oricum de la distanta de catre ceilalati, acele parti de care poate nici nu esti constienta de ele. Sa te iubesti si sa te accepti asa cum esti. Frumusetea si feminitatea, chiar daca aduce a cliseu vin din interior, si nu exista un etalon standard, unic, modelul absolut care sa indice: "Da, aceasta este feminitatea!" Nu are nici o legatura cu greutatea si cu silueta ideala; sau cu virsta pe care o ai. Frumusetea, feminitatea, respectiv senzualitatea vin in toate formele. la orice virsta, nu se termina la 20, 30, 40 de ani, cind tineretea este exuberanta si prospetimea o insoteste la fiecare pas. Frumusetea are multiple, nenumarate forme, si fatete si se prezinta intr-o infinitate de moduri, toate deosebite si atragatoare daca sunt prezentate asumat, constient sau pur si simplu deschis, autentic, fara ambalaje care sa o indulceasca sau, la polul opus, cumva sa isi ceara scuze Feminitatea infloreste cind o femeie se iubeste si face ceea ce iubeste, despre Cristina SimincianuPasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie. |
Eu sint Cristina
|