de Cristina Simincianu ziua 4 din #30DaysPhotoReadingChallenge In cea de –a patra zi a provocarii mele #30DaysPhotoReading Challenge m-a atras “Intelepciunea nesigurante"i a lui Alan Watts. Nesiguranta este starea de spirit care domina societatea de azi, va rog tineti cont ca Watts a murit in in 1973 si ideile sale erau de-a dreptul progresiste pentru vremurile sale. Cum s-a nascut nesiguranta? Cum s-a cuibarit nesiguranta in sanul si in mintea societatii actuale? Ei bine, nimic mai simplu: a slabit puterea religiei, sau mai exact, la sfarsitul secolului trecut o serie de oameni de stiinta, savanti straluciti au inceput sa puna la indoiala tot ce a sustinut religia si sa vina cu teoriii si explicatii stiintifice, fapt care a desfiintat o parte din ceea ce sustinea religia, o parte din ideile si care au stapanit mintea si inima omenirii timp de secole si care su slabit considerabil credinta in lumea de apoi, credinta in realitatea existentei lui Dumnezeu si imparatia cerurilor si a ramas mai degraba doar o “credinta in credinta". Dedicat intreaga viata studiului religiilor lumii si a traditiilor orientale Alan Watts reia o serie de idei religioase si le reinterpreteaza, trece cu usurinta de la religia crestina la ce sustine Tao, Vedanta, budismul si subliniaza pe alocuri ca pina la urma toate spun acelasi lucru, dar cumva diferit. Alan Watts incepe pledoaria sa pornind de la o idée: omul are nevoie de ceva in care sa creada, de un sens care sa dea scop si directie existentei sale, sa ii ofere motivatie uneori, omul are nevoie de ceva de care sa se agate cumva, iar cum disputa dintre stiinta si religie nu se mai incheie, omul nu stie exact in ce sa creada si catre ce sa se orienteze. Orice religie sau disciplina filozofica, traditie orientala este explicata prin notiuni si cuvinte, insa cuvintele sunt in esenta lor statice, in timp ce viata este in curgere, nu poate fi definita exact; un cuvant poate fi explicat prin alte cuvinte, deci sensul lui este explicat folosind alte cuvinte, circular, intr-un mod la fel de static, si explicatia sa nu cuprinde cu adevarat esenta lui.. Watts face urmatoarea observatie: animalul mananca si doarme si isi urmeaza instinctele, iar cele pur sexuale si le “rezolva” la un anumit interval, ciclic. nu sta sa se gandeasca la asta prea mult. Omul in schimb s-a indepartat de natura sa instinctiva si s-a pierdut in dimensiunea conceptelor, notiunilor, gandirii. Watts declara: “Fara indoiala ca sensibilitatea creierului uman adauga enorm de mult la bogatia vietii. Doar ca platim scump pentru asta intrucat sensibilitatea creierului uman ne face extrem de vulnerabili”. Un animal nu gandeste atat de mult, el doarme si se relaxeaza, doarme si apoi se trezeste si mananca fix cat are nevoie, nu mai mult, apoi se relaxeaza si doarme din nou, ceea ce nu se aplica in cazul oamenilor, care desi maninca pina isi umplu stomacul, continua sa manance pentru a continua placerea de manca, pentru placerea gustului, pentru gratificare continua. Oamenii doresc placerea si resping durerea, prin urmare dezvolta o sumedenie de comportamente care urmaresc sa creeze placere si sa evite durere. “Pentru un animal sa fie fericit este suficient ca momentul prezent sa fie unul placut. Numai ca rareori omul este satisfacut doar cu atat. El este preocupat sa aiba amintiri si asteptari placute legate de viitor- in special asteptari.” Datorita acestui fapt, el oscileaza intre trecut si viitor fugind prin diverse subterfugii de momentul prezent in care este complet nefericit sau resimte durere, cumva, suferinta. Pentru a nu simti suferinta, si durerea se cufunda in abuzul de alcool, substante halucinogene, droguri care altereaza starea de constiinta, mancat excesiv si se “imbuiba" cu informatii inutile, stand cand in fata televizorului, cand cu radio-ul deschis, cand cu nasul in gazeta cu stiri mondene si scandal sau razboaie, fugind de o clipa de liniste, de a sta cu sine si de a confrunta realitatea clipei, de frica de a nu simti durere sau ceva neplacut. Pentru ca in momentul prezent lucrurile nu sunt asa cum ii spune mintea sa fie, momente placute ca in trecut (care oricum nu reflecta clipa prezenta) sau undeva in viitor cand se proiecteaza o situatie dorita, ce creeaza asteptari ( care ar putea aduce placere si fericire, dar care iar nu reflecta clipa acum). Dar nu in acest moment acum. Si o mare parte din omenire traieste astfel: osciland intre trecut si viitor, evitand cu incapatanre prezentul, confruntarea si trairea clipei acum. In mare parte pentru ca si-au pierdut sensul si pentru ca nu au in ce sa creada, religia nu le ofera suficiente argumente si nici stiinta suficiente dovezi, si pentru a evita depresia apeleaza la amortirea simturilor, care intr-un final duce la mai multa anxietate, si ulterior la ura de sine, nu se imbunatateste in vreun fel viata nimanui in acest cerc vicios. “Arta de a trai in aceasta situatie neplacuta nu inseamna nici plutirea in deriva si nici agatarea infricosata de trecut si cunoscut. Consta in a fi total sensibil la fiecare moment, in a il privi ca pe ceva nou sau unic, in a avea mintea deschisa si receptive” spune Watts. Traim in o anxietate continua datorita faptului ca undeva pe parcurs s-a produs o schisma. Iar il citez pe Watts, nu de alta dar o spune prea limpede si direct: “am fost invatati sa negam, sa dispretuim si sa ne violam corpurile in timp ce ne-am pus intreaga credinta in creier. Intr-adevar putem descrie aceasta boala a omului civilizat ca pe un blocaj sau ca pe o schisma intre creier si restul corpului. Aceasta schisma corespunde separarii dintre “Eu” si “Mine”, dintre om si natura. . . “ Intrucat gandurile noastre nu ne dau pace, ne plimba intre trecut si viitor, intrucat omul modern nu isi mai poate pune credinta 100% in religie, dar nici in stiinta, este necesar sa distingem ca datorita dorintei noastre insatiabile de a obtine si primi placere fugim de momentul acum, momentul in care se intampla viata. Este necesar sa fim constienti de sentimentele si senzatiile noastre acum. Sa privim cu mirare, cu deschidere, cu continua uimire in nesiguranta clipei acum si sa distingem ca: “Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit. Este cladit pe gandurile noastre” cum o sustin o serie texte budiste Dhammapada, de exemplu. “Aceasta de fapt este aceeasi afirmatie cu cea care deschide Evanghelia dupa Ioan: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvantul (. . . ) Toate prin el s-au facut si fara el nimic nu s-a facut” Prin ganduri sau prin cuvintele mentale,, noi distingem sau facem “lucruri”. Fara ganduri nu exista “lucruri”, exista doar realitatea nedefinita." declara pe penultima pagina Watts Concluzia: o data ce distingi ca totul este cauzat de mintea ta, suferinta si durere, ai acces la intelepciunea nesigurantei: clipa ACUM, sa o traiesti, sa o simti, sa experimentezi totul ACUM, sa fii prezenta in prezent acum, fara alte scenarii laborioase -chiar daca chiria e neplatita, soarele tot straluceste, luna tot se invarte in jurul pamantului, si tu esti bine traind viata care curge acum. In incheiere cu riscul de ma repeta tin sa precizez un lucru: lectura (respectiv fotocitirea), ca orice aspect al vietii este o experienta subiectiva. Ce “vad, aud si inteleg” eu s-ar putea sa fie complet diferit de ce vezi, auzi si intelegi tu din aceasta carte, s-ar putea sa fie chiar lucruri diferite o data ce treci totul prin filtrul experientei tale de viata. Despre photoreading, daca esti curioasa, poti afla mai multe aici www.photoreading.ro/
Te las cu indemnul: deschide o carte! Fii curioasa! Alege ce ti se potriveste tie sa practici util din aceasta carte in viata ta, si nimeni nu stie mai bine decat tine ce ti se potriveste si ce iti umple inima de bucurie! Barbatii iubesc femeile care stiu sa poarte o conversatie spumoasa, care sunt capabile sa isi exprime propriile pareri si ganduri cu usurinta, fara rezerve, iar lectura nu doar deschide mintea, dar te ajuta deschizi usi catre alte taramuri ale imaginatiei, ale pasiunii, mai mult o femeie care citeste nu traieste o viata, traieste o mie de vieti!
1 Comment
Mirela Nistor
22/9/2016 22:46:52
Multumesc .!
Reply
Leave a Reply. |
Eu sint Cristina
|