Pretty Woman (Frumusica)

de Cristina Simincianu

       Cand te-ai trezit ultima oara dimineata, te-ai privit in oglinda si ti-a placut ce ai vazut?

      Te-ai admirat, ai fost incantata de imaginea care ti se-arata? Ai inceput sa iti spui cuvinte de lauda si apreciere, ai inceput sa complimentezi singura? Pur si simplu! Asa de bucuria de a te vedea, tu pe tine, cu zambetul pe fata, cu o fata luminoasa si radioasa la prima ora dimineata, neacoperita de machiaj sau griji marunte? 

                       Nu prea recent, nu-i asa?

            De fapt nici nu iti amintesti cand ai facut asta ultima data si sa iti spui : "Mamaaaa!, ce BINEEEEEEE arat! Sunt  absolut senzationala! WOW!"

             Cand am incetat sa ne iubim? Cand am incetat sa ne laudam?  SINGURE ! ! !

       PENTRU  A VEDEA ALTII FRUMUSETEA DIN NOI, MAI INTAI TREBUIE SA O VEDEM SI SA O APRECIEM CHIAR NOI!

(Barbatii nu au problema cu asta, ei chiar se lauda singuri tot timpul, se lauda cu umor si pentru lucruri de care nu au de ce sa fie mandri, doar pentru a isi face curaj, si pentru a "se vinde" ca o "valoare", ca un bun pretios,  de dorit la casa omului, un "asset"  de dorit in compania respectiva, de neinlocuit in situatii de criza) 

             Sa ne pretuim, sa ne acceptam si ne iubim este ceva deosebit, nu oricine are puterea aceasta, si cere mai multe lucruri de la noi, cere disponibilitate in primul rand, cere sa iti faci timp pentru tine, cere sa poti sa spui "NU".

           Si uneori cere CURAJ, cere curajul de  a ne privi, - noi, fiecare in parte, fiecare in interiorul sau- cu curiozitate, cu incredere, cu blandete, cu apreciere, cu iubire si cu iertare!

         Iertare pentru momentele in care am esuat!

          Iertare pentru momentele in care am gafat! 

          Iertare pentru momentele in care am strigat!

          Iertare pentru momentele in care am actionat  dintr-un impuls si am comis o imprudenta!

         Iertare pentru ca am spus lucruri care dor si pe care nu mai putem sa le luam inapoi! 

          Iertare pentru ca am mancat! . . . emotional . . .  si ne-am ingrasat!

         Iertare pentru faptul ca noi nu ne-am iertat, noi nu ne-am iubit nu ne-am apreciat si nu ne-am tolerat slabiciunile, imperfectiunile si imprudentele!

         Iertare pentru ca am fost dure, agresive si exigente!

         Iertare pentru ca am purtat masti, am ascuns adevarul si am mintit!

          Iertare pentru ca am facut lucruri de care nu suntem mandre!

         Iertare pentru ca nu am indraznit sa spunem ce avem de spus!

          Iertare pentru ca am suparat, si iertare ca uneori am uitat!

        Iertare pentru ca nu am avut puterea sa ii iertam pe altii care ne-au gresit si s-au purtat la randul lor urat cu noi! ​         

              Am fost atat de des criticate, puse la punct, insultate, jignite, diminuate, uneori cu zambetul pe buze,  incat am ajuns sa credem ca asa  e normal sa fie ! Am ajuns sa credem fiecare critica si insulta si sa ne-o insusim ca si cum ar fi un adevar valabil despre noi, dupa care am continuat sa ne repetam acel "adevar", sa intarim acea convingere, sa pastram durerea cu noi, sa avem dreptate, sa justificam cumva,  de ce   s-a intamplat ca nu am obtinut acea marire de salariu, de ce nu am urcat acea treapta de cariera anul care s-a incheiat, si sa plecam in noul an cu indoiala si neincrederea ca putem obtine acea promotie, acea marire de salariu, ca suntem bune si valoroase, si sa continuam sa credem nu suntem capabile sa urcam acea treapta de cariera, ba chiar sa proiectam in viitor tot felul de scenarii negative despre cum nu vom reusi, sa repetam acelasi ciclu vicios, din nou si din nou .

          Am fost atat de des criticate, puse la punct, insultate, jignite, diminuate, uneori cu zambetul pe buze, de oameni pe care ii credeam apropiati noua, care ne-au spus cum nu am procedat bine, prin diverse subterfugii, prin diverse comentarii pasiv-agresive; incat am ajuns sa credem ca e adevarat ce au spus ei despre noi. Uneori acele critici si reprosuri chiar au venit de la oameni apropiati noua, de la parinti, de la frati, surori,sau de la  cineva  din cercul de oameni pe care ii stimam, ii priveam cu admiratie uneori: de la un profesor, un superior ierarhic. Uneori acel superior ierarhic nici macar nu era un el, era o ea. Iar atunci cand i-ai adus acea macheta, incredibil de ingenioasa si care era solutia perfecta pe care compania o cauta in acel moment, ti-a spus -din frustrarea ca nu i-a venit ei ideea salvatoare,- ca nu se vinde asa ceva, ca nu e buna de nimic propunerea ta si ca nu stie de ce te-ai angajat la departamentul marketing si creativitate, ca niciodata nu vii cu ceva bun. Ca nu esti talentata, ca nu esti creativa, si nu stie de ce mai platesc astia in continuare. Ti-a spus-o cu atat inversunare si tarie incat tu ai luat-o de buna. Fara sa stii ca, pe la spatele tau cu macheta ta si cu ideea  ta geniala, s-a dus mai departe la superiorii sai ierarhici, si a prezentat intregul proiect ca si cum ea ar fi gandit totul singura, ca si cum ea a avut acea sclipire de geniu si dedicatie, si a obtinut nu doar promovarea dorita pe o pozitie cu mai multe responsabiliati, dar pentru care, ea nici macar nu e pregatita, tu ai fi fost mai pregatita, a obtinut chiar marirea de salariu pe care o meritai chiar tu, precum si postul respectiv. Dar tu ai continuat sa crezi ca nu esti buna de nimic, ti-ai  rarit initiativele creative, precum si dorinta de a evolua si de a dezvolta alte produse si de a veni cu alte idei, si te-ai diminuat incet-incet pe tine.
             
           Mai mult decat atat ai continuat sa te biciuiesti, sa te invinovatesti si sa iti reprosezi tot felul de lucruri, imaginare sau reale. Iar cand altcineva a venit cu alt comentariu negativ, tu, pentru ca deja te indoiai de tine, iar ai crezut ca e adevarat si     ti-ai insusit ceea ce acea persoana proiecta asupra ta, fara sa fie al tau, iar ti-ai dat puterea altcuiva. Unor circumstante, situatii sau oamenii. Ai pasit in postura de victima. Critica, presiunea de a fi perfecte sunt continue. Traim in o societate structurata pe repede- inainte. Iar cand nu facem lucrurile asa cum au fost planificate,  din pix, pe hartie, ne grabim sa ne invinuim si sa ne criticam singure, pentru toti din jurul nostru asa fac, si asta ne invata anturajul, societatea.  


               Alteori critica si judecata vin de la persoane nu foarte apropiate, pe care le intalnim poate de cateva ori sau doar o data in viata. Dar spun niste enormitati cu atata rautate incat ne ranesc profund. Uneori aceste rautati vin chiar de la alte femei, femei care nu te cunosc, nu au petrecut nici o secunda cu tine, nu cunosc povestea ta, nu iti stiu istoria, dar se grabesc sa te judece, se grabesc sa te puna la zid si sa umileasca, absolut gratuit. Pentru ca altcineva a facut asta cu ele, alta data, si acum e randul lor sa se razbune, sa se simta "mai puternice, mai bune", deasupra cumva. 

              Ce spun acum poate fi cel mai bine ilustrat cu un exemplu. Cu siguranta te vei regasi, chiar daca poate situatia nu a fost identica. Dar insulta, critica, diminuarea a fost directa si fara motiv, absolut gratuita.
 
             Ti s-a intamplat vreodata sa intri intr-un magazin si vanzatoarele sa te masoare din cap pina in picioare, sa evalueze in cateva secunde "cati bani faci", sa isi dea ochii peste cap si sa te trateze cu aroganta? Sa te priveasca de sus ca si cum tu nu esti la inaltimea marcii pe care ele o vand acolo? Sau nu esti suficient de eleganta ca sa porti ce au ele expus in vitrine si rafturi, prin urmare daca atunci porti o tinuta sport, in nici un caz nu ai putea purta vreodata un taior sau ceva mai deosebit, mai elegant, o chiar o piesa unicat de designer?
​
           Mie da! Recunosc: nu o singura data. Imi amintesc  in mod special un moment cand eram studenta. Am intrat undeva in piata Unirii la o reprezentanta moto, nu mai stiu daca era chiar Vespa, aveau o reclama cu o adolescenta cu pleata in vant, avea un par salbatic, care ii flutura rebel, in toate directiile,exact ca al meu! Deja ma vedeam pe ea cu pleata in vant, prin oras, super cool. Am pastrat imaginea aceea ani de zile pentru ca am zis ca ma intorc acolo, intre timp magazinul respectiv s-a desfintat, nu mai exista de ani de zile si eu am aruncat fluturasul promotional pe care l-am pastrat cu sfintenie, l-am pastrat ani de zile, il scoteam din sertar si ma uitam la el, era pe lista mea an de an.  Mi-ar fi placut sa ti-l arat acum, ai fi inteles de ce o singura imagine transmitea atat de multe, fara cuvinte. O sa intelegi imediat de ce. Si in elanul,  in exaltarea si entuziamul  meu de rebela cu pleata in vant, am indraznit  sa intreb: "cat costa?".

---

            Ce am primit atunci a fost o privire plina de aroganta, superioritate si dispret care spunea fara ocolisuri: "da' ce tu crezi ca iti permiti asa ceva? nu e de nasul tau! Vezi-ti, mataluta, de drum si nu mai imi pierde vremea mie ca eu ma ocup doar de oameni importanti, nu de prapaditi ca tine!"

       Poate nu a fost chiar asa pentru tine, dar un pic altfel, un alt context, aceeasi aroganta si dispret.

        Iti aduci aminte de scena din celebrul film "Pretty Woman" ? Cam asa a fost si pentru mine! Daca nu iti amintesti, nu ai vazut filmul, o poti vedea mai jos:

      Adevarul este ca cele mai multe rani le capatam de la femei, uneori sunt mai dureroase si usturatoare comentariile pe care unele femei le fac la adresa noastra, pur si simplu, fara motiv, din frustrare, din complex de superioritate - ele nu stiu ca un complex de superioritate este de fapt un complex de inferioritate mascat, un ego explodat care ascunde "Eu nu sunt suficient de buna" prin urmare trebuie sa arat tuturor  ca sunt superioara".

        Uneori suntem suficient de norocoase sa avem o prietena buna cu care sa discutam deschis, sa ne varsam  ce "of!" avem pe suflet, sa ne alinam durerea. Avem norocul sa ii povestim cate in luna si in stele si ea sa aiba rabdarea sa ne asculte, si sa dea ingaduitoare din cap, ba chiar sa ne si incurajeze uneori, astfel ca uitam ce s-a intamplat. 

               Mai mult, o prietena adevarata merge cu tine pana la capatul pamantul si inapoi! O prietena adevarata merge cu tine nu doar pana la capatul pamantului, o prietena adevarata, nu doar ca stie ca nu exista sfarsitul lumii, ci cauta sa exploreze cu tine taramuri ne-explorate, alte galaxii, cauta sa patrunda misterele si sa vada toate miracolele care au dainuit in lume, cauta sa descopere lumea nevazuta si mai mult cauta sa se bucure de aventurile si descoperirile sale cu cea mai draga prietena a sa!
             Ce farmec are sa descoperi tot felul de lucruri frumoase si sa le tii doar pentru tine? O prietena adevarata stie si isi ia prietena cea mai draga oriunde, in orice calatorie!
​

---

             Poate ca uneori o discutie cu o prietena ajuta, dar de cele mai multe ori nu este suficient. Poate ca avem o prietena, dar nu poate fi acolo chiar in acel moment, durerea se amelioreaza, dar nu dispare, ea se stocheaza la nivel celular in memoria corpului tau. 
 
        Uitarea nu inseamna si vindecare! Uitarea inseamna doar ca atentia noastra s-a mutat catre altceva. Dar rana e acolo, nu s-a inchis, doar s-a cicatrizat la suprafata. Si ei i s-au alaturat alte rani, an dupa an, altele apar. Pe care de asemenea le-ai ignorat. Dar ele nu te ignora pe tine. Si se deschid exact atunci cand te astepti mai putin si dor! Pentru ca nu s-au vindecat, doar au fost ignorate, dar nu au disparut cu desavarsire.

         Realitatea este ca ranile raman cu noi o buna bucata de vreme! Si ranile nu se vindeca singure, in timp ce noi stam in casa citind o carte, sau privind un film, sau desfasurand alte activitati domestice. Ranile cauzate de alte femei se vindeca alaturi de alti oameni, de regula alaturi de alte femei, intr-un cerc de femei suportive, dispuse sa ofere apreciere si sprijin, emotional si afectiv, cu caldura si compasiune, cu toleranta si intelegere.  

          O femeie creste si infloreste intr-un cerc de femei!

          Atunci cand o femeie este martora altei femei, cea din urma creste, pentru ca ii este hranita esenta feminina! Este hranita nevoia de atentie, apreciere, acceptare si in ultima instanta iubire!

        Cea din urma invata acceptarea si iubirea de sine permitand celorlalte sa o vada, fara armuri, straturi si masti, se dezbraca de orice nu ii mai serveste si se arata "goala", fara a incerca sa ascunda imperfectiunile, durerile, ranile si cicactricile lasate de rani, se arata in toata vulnerabilitatea sa cu bune si rele, cu greseli, gafe mai mari sau mai mici si cu victoriii, cu bucurii marunte sau impliniri si realizari marete! Si atunci cand se lasa vazuta, fara frica de a fi judecata, fara nici un fel de frici, sau cu tot cu frici, isi da voie sa ii fie frica, dar se lasa vazuta oricum, ea creste si infloreste! Feminitatea ei infloreste! Ea devine mai constienta de darul si harul pe care doar ea il are, de zestrea primita de la divinitate la nastere. Si nu doar ca devine constienta de zestrea sa la nivel profund, de darurile pe care le are de oferit lumii, dar isi imparte lumina, bucuriile si isi deschide inima lumii intregii!

       Cand in acel cerc de femei se numara si prietene, procesul de vindecare a ranilor dobandite in timp este mai puternic si se desfasoara mai repede. Cand femeile nu se cunosc, dar se sustin neconditionat, devin prietene pe viata, sunt martora una celeilalte, la bine si la greu! Formeaza o alianta, se unesc si e greu sa dezbini acea unire a inimilor, nu este o conexiune sexuala, este o conectare profunda la nivelul sinelui divin! Cel nascut din lumina si care vede lumina si harul, cel plin de iubire si apreciere, sinele curat, neprihanit, neatins de durere, cel plin de pace si liniste imperturbabila! Nu poti distruge o astfel de prietenie, nu o poti desfiinta, ea dainuie timpului, obstacolelor, problemelor si oricaror momente dificile din viata! Pentru ca unde-s doua puterea creste! Imagineaza-ti doar cand sunt mai mult de doua femei alaturi de tine! 

        Alatura-te unui cerc de femei! Cauta acele femei cu care rezonezi  si ai incredere in puterea amplificata de energia lor! Nu lasa ranile sa "supureze", vindeca-le intr-un spatiu sigur, alege cu atentie cui te alaturi si cu cine te insotesti, fii dispusa sa te uiti la ce doare sau a durut pentru a sparge tiparul, pentru a putea iesi din cercul vicios, pentru a pasi usoara inainte pe drumul vietii si nu in ultimul rand pentru a dansa cu viata cu zambetul pe buze!

p.s. Alatura-te cercului nostru "Arta Prezentei Feminine", urmareste-ne evenimentele si vezi cand poti participa si tu, nu ezita sa te deschizi catre alte orizonturi, sa deschizi alte usi, spre tine, si spre alti oameni si oportunitati!

           Iti promit ca te vei re-indragosti de tine! 

despre Cristina Simincianu

    Pasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate  explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie.