spune-mi ce iubesti ca sa iti spun cine esti . . .

       ​   In ziua de azi oamenii nu au rabdare sa asculte alti oameni vorbind despre propria persoana, este plictisitor, oamenii vor sa vorbeasca ei despre ei insisi, sa povesteasca ce au trait ei, ce au simtit ei, ce au vazut ei, ce au mincat ei, ce au vizitat ei, etc. ati prins ideea, nu-i asa? Asa ca, atunci cind te gindesti sa iti faci un blog,  sa ai un coltisor doar al tau jubilezi de incintare! . . .  un loc doar al tau, unde sa vorbesti cit vrei despre tine, sa spui tot ce iti sta pe suflet, sa te descarci daca ai chef              (hmmm, nu stiu daca e chiar asa o idee buna! ), sa postezi ce vrei tu si sa fie totul cum cinta Sinatra, "My Way".
              In realitate, cind chiar te hotarasti sa faci asta si te asezi in fata unei pagini goale, lucrurile se schimba un pic. "Ce sa spun? Dar ce ar putea fi asa interesant despre mine?  . . . Dar cine sint eu? . . . Ce am facut eu asa interesant sa vin eu aici si scriu pentru toata lumea?" . . .  si altele . . .  si ti se goleste mintea, dintr-o data!; de unde simteai ca ai un milion de povesti de strigat in gura mare si de spus la lume cu glas soptit, sau uneori rastit, dintr-o data nu mai iti vine nimic de spus, nici macar chestii banale despre tine! 
            Ego-ul isi face aparitia si loveste din plin: "Nu esti suficient de . . . . . "  "cine esti tu sa vii tu sa spui ceva important sau valoros?, care ar putea sa faca o diferenta in viata cuiva"!  Si ego-ul nu se lasa asa cu una cu doua, el vrea sa se impuna, si continua in aceeasi gama, doar vrea  "sa dea bine", sa primesti doar aprecieri si laude, sa arate numai partea frumoasa a lucrurilor, numai ceea ce ar fi inaltator pentru omenire, sau cel putin asa vrea el sa te faca sa crezi, in realitate, vrea sa esuezi, sa te opresti, si in felul acesta el cistiga. Si-a demonstrat punctul de vedere, ti-a spus el ca nu esti "suficient de . . . ", iar tu l-ai crezut si ai actionat in consecinta, ai renuntat, asa cum faci de obicei, ce sens are sa incerci macar?, oricum nu ai atit de multe de spus.
           Asa mi s-a intimplat si mie, au aparut toate aceste conversatii buluc, toate deodata pe capul meu, in realitate in capul meu, si in loc sa scriu am inchis calculatorul la loc, mai multe zile la rind. Insa eu nu sint ego-ul meu, si chiar daca el, ego-ul m-a incurcat de citeva ori in viata si a dictat mersul lucrurilor, acum chiar  cred ca am ceva de spus, sau am ajuns in punctul in care am acumulat suficient de mult astfel incit am ceva voloros de spus, ceva care intr-o zi poate face o diferenta  in bine in viata, cuiva, cel putin asa sper.
 

Vadu

Vama Veche

Corbu

​ 
Iubesc marea. Iubesc sa ma plimb, Iubesc sa calatoresc, Iubesc sa citesc, iubesc sa dansez, Iubesc sa fiu in natura, iubesc iesirile din cotidian, mai mult sau mai aproape de  casa. Iubesc valurile marii si plajele pustii. Iubesc trandafirii Iubesc sa citesc. Iubesc sa merg cu rolele, Iubesc caii. Iubesc sa fac sport si miscare. Iubesc sa desenez, fac asta de putin timp, de  vreo trei ani, si mai nou sa pictez, iubesc sa ma surprind  pe mine din cind in cind. Iubesc frumosul, sub orice forma ar veni el, muzica, dans, arte. Iubesc traditiile si costumele nationale. Iubesc ca sint romanca, iubesc sa imi incep ziua in parc cu ciinele meu linga lac. Iubesc sa descopar lucruri noi. Iubesc ploaia 
 

​ 
|ubesc linstea. Iubesc armonia. Iubesc oamenii pasionati. Iubesc oamenii care isi urmeaza visele. Iubesc oamenii creativi. Iubesc oamenii care zimbesc. Iubesc oamenii care sint buni chiar si cind viata e grea. Iubesc oamenii care isi depasesc limitele. Iubesc oamenii care au curajul sa faca ceva nou, sa se autodepaseasca cumva. Iubesc oamenii care traiesc constient si decid sa isi depaseasca orice fel de bariere, fizice sau mentale, reale sau inchipuite, autoimpuse. Iubesc oamenii. 

           In decursul timpului am parcurs o serie de cursuri  de dezvoltare personala, trasformationale, de leadership, comunicare, creativitate, fotocitire, dans, desen, pictura, altele de natura spirituala, am lucrat eu insumi cu mine, cu depasirea barierelor mentale si fizice proprii, intr-o forma sau alta. Mai mult decit atit imi doresc  sa traiesc o viata sanatos, armonios, prin urmare am adoptat un stil de viata vegetarian, sustin  si recomand ideea unei alimentatii sanatoase, si alternative se gasesc din ce mai multe in mediul online, pentru inspiratie eu am personal o sursa preferata: Asociatia Vegetarienilor http://www.1001vegetarieni.ro/  
 
       Ideea unui blog nu este noua, din contra cochetez cu ea cam din 2012, sa tot fie vreo trei, insa am aminat din diverse motive. Acum am ajuns in punctul in care dupa ce am acumulat o serie de informatii, am dezvoltat abilitati, am schimbat obiceiuri, m-am redescoperit pe mine altfel decit ma stiam, sa vreau sa impartasesc si cu altii din ce am aflat si experimentat eu din dorinta ca poate o sa va inspire sa faceti o schimbare,  sa incercati ceva nou, sa va urmati visele dincolo de frici, chiar daca cei din jur poate nu va incurajeaza si aveti circumstante potrivnice, sa traiti viata frumos, autentic, asa cum va sopteste inima,  
        Si atunci cind ma pierd sau uit ce vreau, ce iubesc, cine sint, ce ma inspira, scot harta si ma ghidez dupa ea. O sa postez si pentru voi, in caz ca veti avea nevoie vreodata de harta mea.