Noi suntem schimbarea

noi suntem schimbarea: e timpul pentru feminitate exprimata deplin

de Cristina Simincianu

           Suntem in prima zi din prima saptamina din an. Si trebuie sa va marturisesc ca nu am inceput-o asa cum mi-am dorit, sau cum am crezut eu, cu entuziasm si bucurie, cu veselie, din contra: am plans! 

             Sa va povestesc.

        Am inceput ziua frumos, m-am trezit cand am vrut eu, fara nici o alarma care sa sune asurzitor, m-am trezit de fapt cand a vrut corpul meu, cand s-a simtit el odihnit, am meditat putin, am luat micul dejun, chiar am fost incantata de minunatia de mic dejun sanatos pe care mi l-am pregatit si apoi savurat. (Nu am sa pun poze, chiar daca  trebuie sa spun ca de incantare l-am pozat,  alimentatia sanatoasa si hranitoare face parte din rezolutiile noului an). Incepusem bine, insa totul s-a schimbat cand am deschis calculatorul si am inceput sa frunzaresc pagini diverse. Nu mi-a luat mult timp sa aflu ce s-a intamplat in Istanbul in noaptea dintre ani. Si a trebuit sa ies repede din spatiul stirilor de acolo, e prea mult, e coplesitor, e dureros si infricosator.

           M-am gandit imediat la sora mea care e la Londra  in vacanta si m-am gandit cu groaza ca  in ziua de azi nu mai este nicaieri siguranta, liniste si pace, nu stii unde sa calatoresti sa sa fii ferita de primejdii, ca poti sa te astepti la orice, oriunde. M-am gandit ca nu as suporta sa i se intample ceva si ca nu mi-as fi dorit sub nici o forma sa fi ales Istanbul si acel club.   Si evident ca am luat legatura cu ea sa imi vina sufletul la loc . . .   Dar nu as vrea sa fiu in pielea rudelor celor care au ales sa sarbatoreasca trecerea dintre ani in acel loc. Si mi-am adus aminte ce fac eu, cu ce ma ocup, care e misiunea mea, in ce cred, ce iubesc si ce e important pentru mine, m-am uitat intr-un timp foarte scurt la tot ce nu functioneaza in viata mea, sau  lucrurile nu sunt in felul in care mi le-as dori eu in acest moment, si am realizat ca sunt absolut fleacuri, pentru ca daca acum ar izbucni un razboi, tot ce conteaza sunt ai mei si ei sa fie bine, familia mea sa fie bine, restul sunt maruntisuri. Si nu pot sa tac si sa fiu indiferenta la ce se intampla in lume in acest moment pentru ca ne afecteaza pe toti, chiar daca pare ca e la distanta, nu e chiar asa mare distanta. Si vorbim tot de oameni, poate nu sunt familia noastra, mama, tata, sora, sot, copil, dar sunt familia altcuiva, in alta parte a lumii.

​                       Si trecand in revista ganduri si emotii proprii mi-am amintit:

           Traim o criza a umanitatii la nivel planetar pentru ca ne-am deconectat de esenta noastra feminina, de inima noastra, de ce inseamna feminitatea cu adevarat, de emotiile noastre care izvorasc cand suntem autentic conectate cu noi insine, cu inima noastra si cu ce iubim noi in viata.

        Am inlocuit compasiunea si toleranta cu lucruri frivole, meschine, nesemnificative, cu bunuri de larg consum, am dat la o parte iubirea si pretuirea unor valori umane pentru a deveni "puternice" si "egale" cu barbatii, care nu au abilitatea de a se conecta asa usor cu inima lor, nu au sensibilitatea si capacitatea de simti si empatiza cu ceilalti cu usurinta unei femei. 

       Ne-am ascuns sensibilitatea, ne-am uitat feminitatea, ne-am ascuns noi in spatele unor masti social acceptate, am bifat liste cu succesul impus de altii, de o societate dominata de masculin si ego, ambitii si competitie. Ne-am diminuat pe noi pentru a face pe plac altora, ne-am abtinut sa ne facem auzite vocea si ne-am ferit sa exprimam deplin convingerile noastre de teama de a nu fi considerate prea slabe. Si uite unde am ajuns . . . . 

         Insa a sosit timpul sa nu mai stam ascunse in umbra, sa ne facem vocea auzita sa aducem compasiune si iubire unei planete care are nevoie de noi sa instauram echilibrul dintre masculin si feminin. Noi putem face o diferenta in acest moment, fiecare in felul sau in locul in care se afla, putem face o diferenta cumva in bine exprimand deplin cine suntem, o diferenta care sa se propage in valuri de bunavointa, compasiune si iubire mai departe, nu doar in cercul celor apropiati, in cadrul familiei, si in cercul colegilor si partenerilor de afaceri, la locul de munca, ci peste tot pe unde te poarta viata. 

     Putem schimba lucrurile incepand cu noi insine azi, aici, acum, incepand cu o curatenie profunda in interior, suntem la inceput de an, este o energie prielnica acestui lucru, este momentul oportun sa plantam semintele iubirii, in locul buruienilor crescute  de la o zi la alta, de la o saptamna la alta, de la an la an in suflet. Daca nu stiti la care buruieni ma refer, ma refer la ura, invidie, gelozie, neincredere, dusmanie, resentimente, angoase, furie, nemultumire. competitie, frustrare, si altele, la fel de neplacute. Si putem incepe prin a aduce semintele iertarii si a le planta adanc in sufletul nostru. Iertare pentru orice nemultumire si necaz- imaginar sau real. Iertare fata de sine, si apoi fata de altii, pentru sine. 

               Daca inca mai sunt ramasite ale unor nemultumiri, suparari, lucruri neterminate si incomplete din 2016 aruncati-le afara, renuntati la ele, eliberati-va de greutatea lor si pasiti usoare si incredere si iubire in noul an, doar asa putem face o schimbare. IMPREUNA! Ma includ si pe mine aici, si eu renunt la orice bagaje nefolositoare pe care le-am carat prea mult timp in spate dupa mine. Ma iert pe mine si esecurile mele, gafele mele si imi propun sa o iau de la capat, usoara, libera, cu incredere si credinta nestirbita de frici si angoase.
          
          Dupa ce am facut curat, am eliberat si am creat spatiu creez ceva nou, si ma asigur ca ii las suficient spatiu "noutatii" sa apara. Iar atunci cand incep ceva nou sau imi doresc altceva incep cu o coala alba de hartie unde scriu cu bucurie si entuziasm ce imi doresc, iau o coala alba si incep sa imi ascult inima si sa pun pe hartie ce imi doresc eu la nivel profund. Inchid ochii si visez ce mi-ar placea sa traiesc, "ascult" emotiile si vibratiile din interior, "ascult" vocea inimii si a intuitiei, ascult energia mea si ghidarea divina. Acesta este primul pas. Insa mai sunt cativa pasi in procesul creatiei pe care ii pun in aplicare. 

          Un alt pas este sa iau o carte si o coala de hartie si sa fotocitesc acea carte cu intentia pe care doresc sa o vad implinita trecuta pe coala de hartie, practic in felul acesta transfer nonconstientului  sarcina de a o aduce la implinire, care sunt modurile de actiune si calea de a fi adusa in plan fizic se vor deslusi mai tarziu, eu nu trebuie sa ma preocup prea mult de acest lucru in acel moment. Sunt  mai mult decat pasionata de acest mod de a parcurge o carte si a materializa intentiile mele in viata de zi cu zi (Mai multe despre photocitire poti afla chiar aici www.photoreading.ro/ )

           Mai este un pas si aici am vrut sa ajung pentru ca suntem la inceput de an si  cam asa este viata noastra la inceput de an: o panza alba pe care tu schitezi ce doresti sa implinesti, si apoi duci la indeplinire cu pasi marunti, in fiecare zi. Prin urmare sa iau o panza alba imi schitez si apoi pictez pe panza dorintele inimii. Cred cu tarie in magia imaginilor si puterea lor de iti pastra dorinta vie, de a iti crea realitatea intr-un fel sau altul.  Iar realitatea este creata, constient sau nu. Eu aleg sa o creez constient.  2017 este o panza alba pe care tu alegi ce vrei sa pui, tot asa cum tu alegi cat de mare sa fie panza, cat de colorata,  si  ce contine ea, ce emotii, ce experiente si trairi.

      Aleg sa imi creez viata constient prin meditatie, zilnic, si prin introspectie,  cultivand acele emotii si stari care ma inspira si care imi aduc bucurie, cultivand pace si armonie, renuntand la avea dreptate in favoarea iubirii si intelegerii. Si sper din tot sufletul sa ajung la cat mai multe dintre voi si sa va inspire sa faceti la fel, fiecare in felul sau, fiecare sa isi cultive   prezenta, starea de  bine, bucuria, linistea, armonia si iubirea in mod constient pana devine  mai mult  decat molipsitor si cuprinde intrega planeta si intregul Pamant, pentru ca pana la urma suntem toti parte a aceleasi familii, suntem toti oameni cu diferente si deosebiri, insa  toti suntem parte din omenire. Suntem uniti, chiar daca parem separati, si mai mult ca oricand suntem aproape unii de altii prin prisma tehnologiei care ne permite sa comunicam cu cei dragi din alte colturi ale lumii in cel mai scurt timp .

           Te las cu aceste ganduri de inceput de an, te invit sa te uiti cu onestitate in interior   si sa faci curatenie acolo, sa eliberezi energia blocata in emotii  si ganduri apasatoare si inutile si cateva intrebari: tu cum doresti sa exprimi feminitatea ta? Esti conectata la nivel profund cu esenta ta feminina? Esti deplin exprimata? Faci diferenta pe care doresti in lume? Ce ti-ai dori sa implinesti in 2017?  Si mai mult decat atat: tu vezi cumva granite in imaginea de mai jos?

              P.S. In 2017 iti doresc sa fii deplin exprimata, sa ai curaj si sa indraznesti sa fii tu, adevarata tie, sa ai curaj  si incredere sa duci la indeplinire tot ce ti-ai propus. Si iti doresc sa fii o sursa de ispiratie, sa aduci lumina, bucurie, incredere si iubire tuturor celor pe care ii intalnesti, mai des, sau doar o data in viata. Iar daca doresti sa iti extinzi prezenta si magnetismul personal, daca doresti sa te faci auzita si sa ai un impact puternic in comunitatea ta, sa fii feminina si sa obtii ce iti doresti in viata cu usurinta, cu gratie, te astept la cursuri, acolo mergem in profunzime in fiecare domeniu al vietii tale in care doresti sa cresti la nivelul urmator.
           Astept cu interes sa aflu ce gandesti tu la inceput de an.  Scrie-mi intr-un comentariu impresiile tale, viziunea ta pentru tine si aceasta lume in 2017, ce ti-ai dori sa implinesti si  de ce nu; ce visezi tu?.
         ​