Domnisoara Cristina, mergeti pe alte strazi! . . .

am pasit pe alte carari: feminYIN TV . . .

 de Cristina Simincianu

              Cine nu are un intelept sa isi cumpere!  E o vorba din batrani.
​
              Eu am fost norocoasa si binecuvantata sa cunosc o serie de oameni extraordinari in aceasta viata. Unii dintre ei au fost o sursa inepuizabila de intelepciune, de incredere, de suport, de inspiratie si de motivatie. Cativa dintre ei, foarte putini la numar, au stat alaturi de mine si m-au sustinut exact cand nu o facea nimeni, cand nimeni nu credea in mine, (sunt recunoscatoare pentru acest lucru), -au fost alaturi de mine cand nici macar eu nu mai credeam in mine, pentru ca au vazut ceva in mine, ceva ce nici macar eu nu vedeam in mine la vremea respectiva. Si din mai multe motive, cumva, au devenit stalpii existentei mele, mi-au devenit mentori prin invataturile pe care mi le-au oferit constant, cu rabdare, pe parcursul unor ani indelungati. Exista cativa oameni care merg cu mine oriunde in lume, prin ceea ce mi-au daruit,  ei sunt prezenti cu mine in spirit prin valorile pe care mi le-au insuflat. Cuvintele lor rasuna din cand in cand in urechi si ma incurajeaza sa continui intr-un fel sau altul sa fac ce ma inspira, ce ma atrage, ce iubesc, ce ma chiama, ce imi este destinat mie.                  
                                                                 
        Acum ma refer la cineva care mi-a sculptat existenta, mi-a slefuit fiinta in nenumarate feluri din 1998 incoace, care nu o singura data mi-a oferit din intelepciunea si experienta sa de viata. Ne intalneam pe 11 Iunie, nu, nu! . .  nu ziua! ci straduta din spatele mitropoliei, la institutul de cultura Nicolae Balcescu. Ne intalneam de doua sau trei ori pe saptamina.  Nu, nu era o intalnire amoroasa, desi in timp relatia a devenit una speciala, de suflet. Ne-am intalnit asa vreo opt ani. Pentru antrenament. Doar pe timpul verii nu ne vedeam, luam pauza. Ne-am vazut in cadru unor clase, unor cursuri colective, precum si o  buna bucata de vreme in particular. Si in cursul acestor antrenamente el vorbea mereu in metafore si in pilde, se exprima plastic. Era asa ca in Karate Kid: "Wax on, wax Off!"

              Nu prea intelegeam eu  ce vroia el sa spuna mereu.    E vorba de sensei-ul meu, Costin Mihaila. Spunea mereu: "Domnisoara Cristina, unde va grabiti asa?  Opriti-va si mirositi trandafirii!" Curios lucru ca ales sa imi spuna fix asa ceva, el habar nu avea cat de mult iubesc eu trandafirii, ca  trandafirul este floarea mea preferata, ii iubesc in mod special pe cei rosii. Si chiar ma enerva, uneori, mi se parea ca vorbeste prea mult in pilde si chiar fara noima si sens, eu eram acolo "sa dau la sac", sa ma antrenez intens si el ma tinea la povesti, cel putin asa mi s-a parut o vreme indelungata. Nu intelegeam ce vrea sa spuna. Pur si simplu nu eram pregatita pentru lectiile lui in plan subtil.  Spunea o multime de lucruri si asupra metaforelor si pildelor lui am sa revin altadata.

              L-am mentionat azi pentru ca tot el imi spunea adesea:

         "Domnisoara Cristina, mergeti pe alte strazi! " 
 
. . . si despre acest lucru este aceasta nota.   Mi-a luat ani  de zile sa ma prind la ce se referea, mult dupa ce am incetat antrenamentele cu el, sensei nu mai preda, altfel probabil as fi continuat si in ziua de azi antrenamentul, (ma intreb cum ar fi fost adesea sa nu ma opresc, dar nu a fost sa fie asa, se pare). Aceasta metafora m-a facut sa alerg un maraton de la Nisa la Cannes, nu as fi crezut niciodata ca eu voi alerga vreun maraton, nu mi-a placut sa alerg niciodata. Dar am visat tot timpul la Coasta de Azur, am vizitat-o de cateva ori, de vreo doua ori pentru dans, insa tot ma chiama sa ma intorc la ea, si vorbele lui sensei continua sa rasune in urechi: "Domnisoara Cristina, mergeti pe alte strazi!"    Si am mers,  nu ma intreba pe unde, pe care strazi, pentru ca nu as sti sa iti spun, pot sa iti refac traseul parcurs; nu pentru ca l-as sti, ci pentru ca il am pe tricoul de maraton, nu pentru ca as tine minte numele strazilor si pe unde am umblat, chiar ma gandeam atunci ca eu tot timpul ma pierd, cum o sa ma tin eu de traseu cand nu am fost niciodata pe acolo, dar asta in alta poveste, nu are loc aici, in aceasta istorioara.
            
           Vino o vreme cand trebuie sa dai inapoi cate ceva din ceea ai primit, intr-un fel sau altul, vine o vreme cand nu mai poti sa taci, pentru ca este ceva ce clocoteste in tine, vine o vreme cand e timpul sa indraznesti sa faci ceva nou, sa iti deschizi propriul canal de comunicare, pentru ca simti ca ai ceva de oferit lumii intregi, simti ca este ceva ce te misca, mai puternic decat tine, ceva care iti cere sa faci lucruri diferite, sa explorezi noi orizonturi, sa te reinventezi si sa te deschizi lumii, sa te deschizi catre noi aventuri si oportunitati. 

             A sosit timpul pentru noutati!  . . .  Am amanat, am ezitat, am evitat . . .  pana cand s-a intamplat. Vine o vreme cand simti ca e cazul sa faci ceva nou, sa te exprimi altfel, sa incerci ce nu ai mai incercat,  sa faci ceea ce spunea un om intelept: sa mergi pe alte strazi!
​

         Am pasit pe alte carari, am lansat un canal dedicat femeilor interesate de dezvoltare personala si spiritualitate, femeilor ambitioase care isi doresc  mai mult  de la ele si viata lor, femeilor care isi doresc un impact important in comunitatea lor, femeilor care isi doresc sa fie vizibile, auzite, sa fie remunerate satisfacator si care isi doresc sa fie un catalist pentru schimbare: feminYIN TV . . . . Mai jos e primul episod :

          Ne vom vedea si auzi si aici pe ​feminYIN tv cu idei, sugestii si sfaturi practice care sa te scoata din impas uneori, sa te inspire, sa iti insufle curaj, sa te motiveze, sa iti raspunda la o serie de intrebari uneori.

P.S. Pe sensei il gasesti pe www.samuraiclub.ro/   

P.P.S Daca il vei intreba de "Domnisoara Cristina", inca imi spune asa, o sa iti raspunda :
"Domnisoara Cristina este o forta!", asa imi spunea si mie constant, pe langa multe altele, insa eu la acea vreme nu il credeam, nu intelegeam de ce si nu pricepeam ce vedea el in mine. Acum stiu si nu mai am nici o urma de indoiala. La vremea respectiva nu exista facebook si nu ne faceam atatea poze, din pacate nu am nici un fel de imagini din perioada respectiva. Au fost ani de zile fara fotografii.

---

despre Cristina Simincianu

Pasionata de dezvoltare personala si spiritualitate, Cristina se adreseaza exclusiv femeilor si faciliteaza seminarii dedicate  explorarii feminitatii autentice, constiente, prin o serie de exercitii de constientizare a energiei propriii si meditatie.